Spre lumea care zace în lanțuri și poveri

Spre lumea care zace în lanțuri și poveri

Spre lumea care zace în lanțuri și poveri,
Terorizată zilnic cu frica cea de moarte,
Din cerul plin de slavă vin tainice-adieri,
Chemări la rugăciune și sfinte privegheri...
Chemarea la Hristos, iertare, libertate!

Spre oameni subjugați de criza sanitară,
Ce aproape se sufocă sub măștile impuse,
Din cer, cu bunătate, Hristos milă presară,
Cu harul îndulcește această viață amară,
Cu pace, cu speranță și bucurii nespuse!

Spre un pământ ce parcă plutește fără scop,
Condus de o, , mulțime, , de oameni răzvrătiți,
Din cer curg stropi de har, ce-n inimi își fac loc,
Aprind din nou speranța și al sfințirii foc,
Să fie toți câți cred de-a pururi mântuiți!

Spre orișice copil, sau tânăr, sau părinte,
Spre cei bătrâni de zile ce-abia-și mai trag suflarea,
Din cer cu îndurare, cu dragoste fierbinte,
Se-aude clar îndemnul la sfinte legăminte,
Și-n chipul lui Hristos, statornică schimbarea!

Spre cei ce-au semănat în lume necredința,
Sub masca, , progresistă, , , , atoateștiutoare, ,
Din ceruri, prin Scriptură, îi mustră conștiința,
Că-n iad de vor ajunge zadarnică-i căința,
Acum au încă har și timp de îndreptare!

Spre toți mai marii lumii ce azi conduc destine,
Dar care și-au uitat Stăpânul și menirea,
Din cer răzbat semnale de judecăți divine,
Răsplata lor va fi în cinste, sau rușine,
Grozavă e dreptatea, grozavă nemurirea!

Spre fiecare suflet cuprins de neputință,
Ce nu-și mai află rostul și liniștea sub soare,
Din ceruri vin în valuri chemări la pocăință,
La viața de-ascultare ce-aduce biruință,
Umblarea prin credință și veșnică-nchinare!

de Teodor Groza
26.12. 2020
Vișeu de Sus