Șoapta vicleană

Când vorbești de rău pe aproapele tău
Nu știai căci te închini celui rău?
Și îi faci pe plac
Ca să te închini lui în veac?

Când rostești un cuvânt rău despre semenul tău
Oare nu știai căci al nostru Dumnezeu
Te privește și îți notează a ta vorbire
Care nu ai spus-o din iubire?

Când dai sfaturi pline de răutate pentru cel de lângă tine
Nu știai căci te vinzi celui rău pe lucruri ieftine?
Și îți dăruiești valoarea inimii tale
Pe pacate murdare?

Când pe-al tău copil îl sfătuiești să privească cu răutate
Pe săraci și pe orfani în totalitate,
Nu știai căci defapt îl urăști pe Dumnezeu
Pentru că El le poartă de grijă mereu?

Când inima ta emană doar ură
Nu știai căci o să scoți doar vorbe grele pe gură?
Și nu mai ești în lume o lumină
Când ai fost creat în grădină?

Când vrei să desparți ce Domnul a unit
Știai căci defapt planul celui rău l-ai împlinit?
Și lui în toate i te-ai supus
Când minciună bună el ți-a propus?

Când din familia ta îl scoți pe Dumnezeu
Nu știai căci o să pierzi al cerului trofeu?
Și nu o să mai primești cercetarea plină de Har
Ce Dumnezeu te binecuvânta cu acest frumos dar?

Când te cerți mereu cu cei de lângă tine
Nu știai căci îi faci lui Dumnezeu rușine?
El care este plin de iubire divină
Și Tatăl din lumină?

Când pe buze se găsește doar batjocură
Nu știai căci Diavolul se bucură?
Chiar și atunci când tu jignești pe mulți?
Tu defapt tot pe el îl asculți?

Când a devenit inima ta una rea?
Oare când ai dorit semeneului tău durerea?
Sau când ai dorit să îți faci singur dreptate
Crezând că ți s-a dat această posibilitate?

Sau atunci când ai fost prins neveghind
Fiindcă ai stat pe la colțuri de drum bârfind?
Pe mulți din cei aleși de Domnul
Ca să îi răspândească prin popor cuvântul?

O, inimă de om ce lipsește a Domnului lumină
Numai fii de răutate lacomă
Și lasă-te prelucrată de Dumnezeu
Fiindcă El te va curăța de acest păcat greu.

Numai iubi minciuna celui rău
Și încrede-te în Dumnezeul Creatorul tău
Fiindcă El te vrea în ceruri sus
Să trăiești veșnic cu al tău Isus.