Slava lumii

Galateni 5:26

Slava lumii-i slavă deșartă,
Nu-i pentru cei răscumpărați,
Că Scriptura ne arată:
Noi avem în cer un Tată
Și avem pe pământ frați.

Slava lumii-i amăgire,
Astăzi este, mâine nu-i.
Nu-i statornică, -i din fire,
Nu duce la mântuire,
E amăgirea veacului.

Slava lumii costă mult,
Nu se dă la nime-n dar.
Se cucerește prin asalt,
Înjosind pe celălalt
Fără pic de milă chiar.

Slava lumii-i fum și ceață,
Ea se risipește-n vânt.
Chiar de-o ai de dimineață,
Te va amăgi în viață
Că-i legată de pământ.

Slava lumii-i concurență
Și-alergare după vise.
Te stresează-n permanență
S-arăți bine-n aparență
Cu jonglări de prin culise.

Slava lumii te înalță
Ca să poți cădea mai rău.
Nicidecum nu te învață
Și nu-ți dă nicio povață
Să-L cunoști pe Dumnezeu.

Slava ce ne-așteaptă sus
E splendoare, fericire,
E-mpreună cu Isus
Decât orice gând mai sus
Și-i ancorată-n nemurire.

Slava ce ne-o dă Isus
N-are pe pământ egal.
E-un răsărit fără apus
De Cel Înveșnicit condus
Sus pe Marea de Cristal.

Slava veșniciei noastre
Este-n gloria eternă
Mai presus de zări albastre,
Dincolo de nori și astre
Unde nu mai este iarnă.

Unde-i veșnic primăvară,
Unde-s crinii înfloriți,
Unde nu mai este-ocară,
În a veșniciei țară
Împreună cu cei sfinți.

Toți acolo-I cântă slavă
Veșnicului Dumnezeu.
Nimeni nu va fi-n derivă,
Că fericirea-i creativă
Și-i liberă de tot ce-i rău.

Renunțând la slava lumii
Și slujindu-L pe Isus,
Cununa slavei vom primii
Și-L vom lăuda cu serafimi
În gloria eternă sus.
Amin.
(Sâmbătă, 10 februarie 2024)