Și nu va fi cum cred cei mulți

Ai auzit și tu, c-a fi o judecată?
Că vor fi judecați chiar și cei morți?
Căci morții... dator tot 'i-ești o dată
Iar judecata, stă ca să vină apoi.

Și nu va fi cum cred cei mulți
Ci întâi, va fi o judecată
Iar mai apoi e o răsplată
Ce încercată a fi prin foc.

Spre veșnicii... e-o cale lată
Și una îngustă mai apoi
Nebunii, pe cea lată o numesc curată
Căci pe cea îngustă, nu-ncap doi.

Căci pe cărarea desfrânată
Bucatele-s mai dulci, mai moi
De ce-ai mânca, zic ei... pâinea uscată
Pe calea care nu-ncap doi?

Pe calea îngustă prieteni nu-s
Nici avuții, ca pe cea lată
Doar un străin... ce îi zice Isus
Ce îți întinde o mână perforată.

De ce ai vrea ca să te duci
Cu acest sărman Samaritean?
Căci n-are holde, nici belșug
De-L vezi, nu dai pe El doi bani.

De ce n-ai vrea să mergi și tu
Pe-o cale, ce-i puțin mai lată?
Pe calea largă, te văd toți
Ești îmbiat cu mână largă.

De ce să mergi împovărat
Să porți povara altuia?
Când poți chiar tu, să ocărăști
Să fii chiar tu, un cineva?

Vino, zic ei, să-mpărățim
Avea-vei și tu partea ta
Din prada ce-o să jefuim
Se va umple și punga ta.

Și nu va fi cum cred cei mulți
De aceștia dar... să te ferești
În cer nu poți s-ajungi oricum
Pe Isus, nu oricum slujești.

Așa sunt mulți din cei ce cred
C-or sta în cer la masa Sa
Și nu va fi cum cred cei mulți
Când Domnul se va arăta.