Şi când...

Şi când...
Bunătatea şi credinţa se unesc
Şi pacea şi dreptatea se sărută;
Când aceste două lucruri se unesc,
Le-ai primit şi-n inimă îţi locuiesc,
Nimeni nu va putea să te distrugă.

Şi când
Credincioşia răsare din pământ;
Dreptatea de sus, din cer, priveşte
La omul pe care Domnul l-a făcut
Şi viaţă i-a suflat prin Duhul Sfânt;
El ne-a creat şi tot El stăpâneşte!

Şi când
Credincioşia răsare din pământ -
Căci din pământ pe noi ne-a întocmit
Asemeni chiar cu chipul Său cel sfânt -
Ne-a dat o inimă, un suflet şi un gând
Şi-un univers întreg de locuit.

Şi când,
Bunătatea şi credinţa se-ntâlnesc,
Ca soarele vor străluci-n lumină;
Şi cu destoinicie ele trebăluiesc
Schimbând popoare şi omul cel lumesc
Ca din ,,pământ" să iasă roadă bună.

Şi când,
Pacea şi dreptatea se sărută;
E semn că Domnul este lângă noi,
Că Dumnezeu ne dă mereu izbândă,
Că mâna ne-o întinde şi ne-ajută
Şi niciodată nu ne lasă în nevoi.

Şi-atunci,
E semn că Mântuirea este-aproape,
E semn că izbăvirea Lui triumfă
Credincioşia şi a Lui bunătate
Ne ţin strâns legaţi, nu ne desparte
Şi Pacea şi Dreptartea se sărută!

A.N
18.06.2012 Răcăşdia C-S