Sfârşitul e atât de aproape....

Sfârşitul e atât de aproape... .

Pe alocurea încep războaie
Şi se duc sângeroase lupte
Iar omenirea în puhoaie
Nu conteneşte să se înfrunte

Se bat cei tari şi înarmaţi
Puterea ca să o câştige,
Iar oamenii la moarte-s dați
Cei tari au forţă să oblige

Şi omenirea moare-n masă
Chiar fără nici un rezultat,
Dar celor tari nici că le pasă
Ce şi-au dorit, au căpătat.

Pe alocurea pământul crapă
Şi munţii înalţi se prăbuşesc,
Uscatul cu tot, cade-n apă
Şi mările îl înghiţesc.

Şi în adâncuri, piere totul
Ca şi cum n-ar fi existat,
Exact așa cum şi potopul
Tot ce-a fost viu, a înecat.

În alte locuri lava geme
Puternic, în adânc mocneşte
Să izbucnească, ar da semne
Pământul, rău se zguduieşte

Erupe lava cea topită
Îşi face loc să se reverse,
Iar omenirea îngrozită
Aleargă, ca să se salveze

Pe alocuri totul se aprinde
Iar uscăciunea aduce focul
Şi soarele mai rău se încinge
Şi în scrum, se preface totul.

Iar seceta totul usucă
Ogoarele rod nu mai dau
Pe unii, panica-i apucă
Credinţă-n Domnul, tot nu au

Iar molimele bântuiesc
Şi vieţile uşor se sting,
Mulţi oameni în chinuri bolesc
Teama şi groaza, îi cuprind.

Sunt bombe care vieţi distrug
Din ură şi din răzbunare
Din calea lor oamenii fug
Dar, nu mai au deloc scăpare.

Sfârsitul, semnele vestesc
Pe care Domnul le-a descris
Cei drepţi cu toţi se mântuiesc
Căci în Scripturi, aşa stă scris:

Chiar şi în penultimul ceas
Să ne întoarcem spre Hristos,
Că multă vreme n-a rămas
Şi tot ce-i sus, va cădea jos

Şi cerurile şi pământul
În foc continuu mult vor arde
Satan, acum este stăpânul
Şi iadul veşnic o să-l rabde.

Cei găsiţi drepţi, la cer vor merge
Cu Împăratul cel ceresc,
Roadele vieţii vor culege
Şi sus la ceruri, se sfinţesc

Pentru că l-au ales pe Domnul
Etern, la ceruri vor trăi
De pe pământ au cules rodul
Care-i va duce-n veşnicii!

Amin

Câmpia Turzii, 5 martie 2011