Șerpi veninoși

Colindă vestea morții prin mulţime,
Şerpi veninoşi în tabără se-aruncă,
Căci Dumnezeu loveşte cu cruzime
Pe cei ce-au încălcat a Lui poruncă.

În mijloc însă, sus într-o prăjină,
E ridicat un şarpe de aramă,
Ca simbol al iertării de-orice vină
Şi-al izbăvirii de cumplita dramă.

Noi ştim din a Scripturii-nvăţătură
Că cel ce-a fost muşcat din neştiință
Nu era izbăvit de muşcătură,
Însă salvat de moarte prin credință.

Mai otrăviţi decât au fost vreodată
Mulţi şerpi sunt astăzi încă prin mulţime.
Otrava lor e mai înveninată
Decât otrava celor din vechime.

Vorbiri de rău şi lipsă de răbdare,
Neascultare, viclenie, ură,
Cuvinte goale spuse la-ntâmplare
Sunt toate, doar o mică muşcătură.

O muşcătură mică dar cumplită
Ce lasă-n suflet trista agonie
A celor ce prin rana-i otrăvită
Le-aduce moartea pentru veşnicie.

Mor mii de oameni din măreaţa gloată,
Se pierd în lipsa lor de cunoştinţă,
Chiar dacă la Golgota-i ridicată
O Cruce a salvării prin credinţă.

Sus la Calvar, Părintele Iubirii
Mai stă pe cruce încă mărturie...
Nemeritat simbol al izbăvirii
Ca şarpele de-aramă din pustie.

Cuvântul vieţii astăzi ne aduce,
O minunată veste de salvării.
O singură privire sus la cruce
Şi prin credință eşti părtaş iertării.

Hristos îţi poate alina suspinul,
Durerea muşcăturii nemiloase.
De ce nu laşi să scoată El veninul
Din rana vieţii tale păcătoase?

De nu, să ştii că moartea te aşteaptă
În iadul nemilos pe veşnicie.
Şi-atunci la Judecata Lui cea dreaptă,
Ziua de azi va fi o mărturie.