Sentinţa

Se pregăteşte-un nor, ce-i gata ca să bată,
'N Lucrarea Mea, cea sfântă şi curată,
Să-şi lepede grindina-ură,
Să facă o ... despărţitură!

Se-ntrec în planuri, hotărâri
,Acei ce i-am ţinut ''sătui''
De Pâine caldă, sfântă, coaptă,
Si Apa Vieţii ce adapă.

Se-ntrec în ''furtişag de vorbe'', în minciuni,
Se leapădă de tot ce-i bun,
Pentru un ''nume pământesc''
În care Eu, nicicând, n-adun,
Şi nu Mă regăsesc.

Se-ntrec în vorbe mincinoase,
Dărâmă, îşi ridică glasuri,
'Mpotriva verdelui din rod,
Pe care l-am sădit în al Meu pom.

Nu vă-nşelaţi !
Fugiţi de împărţeală!
Căci în curând, Domnul se scoală!
Ridică mâna-I-n biruinţă
Veţi auzi a Lui Sentinţă!

Toţi, rodul la verificare !
Şi faptele din viaţa-n care,
Aţi făgăduit să-mi fiţi curaţi,
Să vă iubiţi, trăiţi ca fraţi !

Rugăciunile cu lacrimi,
Dintr-un suflet nepătat,
În curând vor prinde aripi,
Către cerul sfânt şi'nalt !

Iar osânda-i pregătită,
Pentru cel ce-n drumul-mare,
Nu lucrează, ci aruncă,
Cu noroi-n a Mea Lucrare!

Unde eşti? Pe care parte?
Ai cerut:
"De cer s-am parte...!"
Dacă cerul sfânt doreşti,
Unde eşti, şi ce lucrezi?

Se aude înc-odată:
"Sentinţa este ca şi dată;
După faptă şi răsplată !"