Semne

SEMNE


Vin veri toride cu soare tot mai aprins,
Cu dogori ucigașe de raze înfierbântate.
Şi flacăra credinței îşi are focul stins,
În vremi de Scriptură, deja preconizate.

Năvălesc norii grei de plumb încărcați
Şi toarnă grindină cu ploi torențiale.
Fulgere dezlănțuite de dezastru incitați,
Aprind pădurile... în priveliști infernale.

Se cutremură pământul pe-nălțimi şi-n apă,
Vibrează mai la suprafață sau în adâncuri.
Catastrofele lasă în urmă: durere şi groapă,
Cum n-a mai văzut omul asemenea lucruri.

Pier pe pământ viețuitoare o treime,
Aşa cum stă scris chiar în Sfânta carte.
Şi cele din ape şi plantele, tot o treime,
Otrăvit e pământul, sfârșitul e-aproape.

S-arată tot mai des semnele Apocalipsei,
Gay, lesbiene îşi cer drepturi familiale.
Fac paradă şi nu mai văd iminența pedepsei,
De iluzia așa zisei libertăți geniale.

În marea lume a, aşa zisei epoci moderne,
Sodoma şi Gomora, cetăţi ale desfrâului,
Ar fi invizibile în faţa bravadei mondene,
Ce lasă toate porțile larg deschise răului.

Nelegiuirile de azi dau nesăbuită măsură,
În numele unei democrații enigmatice...
Sărăcia se răzvrătește afundându-se în ură,
Sub efectul degradării umane, dramatice.

Avarii adună averi pe averi dar n-au destul,
Împovărează cu dări peste dări pe cel sărac.
Îi mână spre pieire un duh obraznic, nesătul.
Şi-şi arogă înţelepciune, în tot ceea ce fac.

Cu foamea de înavuțire trec orice limite...
N-au ruşine, sunt insolenți şi plini de trufie.
Fac chiar crime, numai să-și vadă-împlinite
Visele: de mărire, destrăbălare şi de bogăție.

Plini de impertinență şi nesimțire crasă,
Capricioși şi captivi în a lor nelegiuire,
Se cred eterni şi de nimic nu le mai pasă.
Grăbesc pământul spre veșnica lui pieire.

Azi răului i se spune bine şi binelui rău,
Iar libertatea şi-a pierdut sensul ei, real.
Robia păcatului adâncește al răului hău.
Şi Adevărul a devenit pentru mulţi ireal.

Babilonul cel mare îşi construiește cetăţi
Ale desfrâului, bucurii de-o clipă, efemere.
Poartă stigmatul crimei în a legii dreptăți,
Libertatea lor e doar un punct de vedere.

Recesiunea şi criza economică, anunță...
Noi frământări şi-întronarea Anticristului.
În curând omului sentința i se pronunță,
Se apropie Ziua cea mare, a Domnului.

Desfătarea face pe seama omului glume.
Şi iubirea-i batjocorită, ca ceva desuet.
Dezlanțuita ura, face mereu la gură spume.
Şi disprețuit e al sfințirii voinţă şi umblet.

- De-ai vedea omule... ce respingi Tu astăzi,
Ce har minunat şi ce minune Dumnezeiască!
Ai veni la cruce grabnic, pe genunchi să cazi.
Şi L-ai implora pe Isus, să te izbăvească.

Timp nu mai este, poate secunde mai sunt.
Şi poate-i ultima revărsare din harul iubirii.
De eşti un copil, un tânăr sau cu părul cărunt,
Grăbește la cruce, te-aşteaptă darul mântuirii!

Se apropie pustiitorul cu mare emfază,
În falsa democrație, libertate proclamând.
Pregătește climatul pentru ultima fază,
Cu semnul fiarei sub stăpânire pe om vrând.

Se răcește evlavia, revine grăbită necredința.
Apără-ne Doamne, să nu ajungem să cădem.
Dă-ne putere şi voinţă, Mărește-ne credinţa,
Voia Ta, o Doamne, limpede să vedem!

Să nu cădem pradă fiarei, dă-ne putere,
Să respingem semnul, martiri să murim.
Să nu ne depărtăm Doamne, de a Ta vrere,
Pentru sfinţire nimic să nu precupețim.

Luminează-ne Dumnezeule, să nu rătăcim,
Să vedem deslușit drumul, ce ne stă înainte!
Se apropie sfârșitul acestei lumi, o simțim.
Îndură-Te Doamne de noi, Scump Părinte!

Ne ţine de mână cu mână tare, să ne păzești,
Când se vor arăta așteptații zori ai dimineții.
Să nu lipsim nici unul de pe plaiurile cereşti.
Să fim fericiți cu Tine... în cetatea eternităţii.
Amin!