Se poate pierde mântuirea?

Există azi o întrebare
Pe care și-o pun mulți creștini,
Ei, care-n lumea asta mare
Datori sunt să fie lumini!

Iar întrebarea-i următoarea:
Se poate pierde mântuirea?
Tradus: putem lărgi cărarea
Fără a pierde nemurirea?

O întrebare cam ciudată
Pentru un om născut din nou. .
Însă e tot mai propagată
Stârnind tot mai mare ecou...

Te-ai întreba: dar ce se-ascunde
După această întrebare?
Răspunsul este: pofte multe
Ce pot aduce desfrânare!

Esau nu a luat aminte
La ce făcea când și-a vândut
Doar pentru o ciorbă de linte
Al său drept de întâi născut!

Dar pentru-așa greșeală mare
A plâns zadarnic cu amar
Căci a sa binecuvântare
Chiar Iacov a primit-o-n dar!

Se poate pierde mântuirea
Sau dreptul de întâi născut?
Se poate pierde și Răpirea
În rând cu cei ce n-au crezut?

Bineînțeles! Fără-ndoială!
Da, sigur că se poate pierde
Doar pentru o ciorbă din oală
Căci Domnul pe toate le vede!

Îi vede și pe slujitorii
Ce duc pe mulți în rătăcire! ...
Ei, precum toți risipitorii
Vor fi absenți de la Răpire!

Nu va putea intra în slavă
Nimic spurcat și întinat;
Nici cei care viața-ntreagă
Pe două scaune au tot stat!

Tu ia aminte azi, drag frate,
Ca nu cumva să faci ca ei! ...
Ci fii un bun creștin în toate,
Fii veghetor ca Timotei!

Înscris ești tu în oastea sfântă?
Ești în a Domnului Mireasă?
Atunci rămâi mereu pe stâncă
Până când vei pleca acasă!

Căci doar cel ce veghează-ntr-una
Și luptă până la sfârșit
Primi-va sus, în cer, cununa
Din mâna Mirelui iubit!