Se luptă-Apollyon cu omenirea

(Inspirată din Apocalipsa 16:13-14)

Asemeni vremuri tulburi n-au mai fost
Sau, cel puţin, n-am auzit de ele:
Sã ia din om tot simţul omenesc
Şi gândul bun, al cinstei, sã îl spele.

Tipologia omului modern:
(Bãrbatul - "Leu"! Femeia... indiscretã)
N-a cunoscut asemenea valori
De când existã omul pe planetã.

Vedem cum se ridicã din Adânc
Vestita Fiarã înfricoşãtoare,
Ce şi-a propus sã punã la pãmânt
Pe oricine rãmâne în picioare!

Cãci a primit putere de-a strivi
Pe orişicine nu i se supune;
Şi ce-şi doreşte altceva, decât
Sã creascã noi lãstari de-amãrãciune?

Balaurul i-a dat puterea sa
Şi-ntunecatul scaun de domnie,
Spre-a nimici din mintea celui sfânt
Ce i s-a-ncredinţat cu strãşnicie.

Dar va veni şi ceasu-acestei Fiare
Ce-a amãgit cumplit bãrbaţi, femei,
Şi-atâtea suflete nevegheatoare
Care cãzut-au sub puterea ei!

☆

Din Hades, duhuri rele vor ieşi,
Cum scrie cartea sfintei Revelaţii:
Vor merge cu grozave amãgiri
La împãraţii orişicãror naţii.

Şi vor vorbi, cu glasul prefãcut,
Sã poatã sã îi creadã omenirea;
Însã, în fond, Satana, Beelzebut,
Le pregãteşte tuturor, pieirea!

Necazuri mari, cum nu s-au pomenit,
Veni-vor peste toţi acei din lume,
Ce pe Mesia Îl nesocotesc
Şi care fac din vorbele Lui, glume!

Sfârşitul omenirii nu-i un fleac,
Nici un scenariu cinematografic!
Cu toate cã, de fapt, tocmai aşa
Ne este prezentat el, sistematic.

Apollyon aruncã cu blestem
În orişicine-i şade împotrivã,
Cerându-i sã îşi plece capu-n piept,
Cã nu-i rãmâne altã-alternativã!

Se mai gãseşte, oare, cineva,
Vreo minte luptãtoare la redute,
Cu o dorinţã vie de-a lupta?
Cãci multe bãtãlii au fost pierdute! ...