Scrisoare către pastori

Mă tot frământă o-ntrebare. .
Câți pastori se jertfesc azi oare,
Și-s gata turma să-și ajute,
Căutând oițele pierdute. . ?

Sunt mielușei căzuți în vale,
Sunt oi bolnave, frânte, goale,
Dar nu e nimeni să se ducă
'Napoi în turmă să le-aducă.

L-amvoane falnici se ridică
Să predice, dar nu li-e frică. . ?
De stau pasivi când altul zace,
La judecată ce vor face?

Țin la imaginea de sine
Căutând să fie văzuți bine,
Dar uită că a lor chemare
E a fi rob la fiecare.

Unii, conduși de interese,
Se-nvârt în anturaje-alese;
Și pe-alții după ei ridică
Dacă ceva-n mână le pică.

O, ce puțini trebuie să fie
Acei păstori cum Biblia scrie. .
Tot mai pustie, seacă, iată,
Biserica-i, ca niciodată.

Mulți obosesc audiența
Făcând eforturi. . ca prezența
Și-a Duhului manifestare
Să aibe loc în adunare.

Dar nu-s decât niște chimvale
Zângănitoare, sparte, goale. .
Când dragostea Lui le lipsește,
Ce fac, la foc doar folosește.

O, mai presus de-orice în lume,
Ei sunt chemați să își asume
O viață cruntă, chinuită,
Cu totul pentru oi jertfită.

Durere, plâns, nopți nedormite,
Momente grele, stări cumplite. .
Post, rugăciune și studiere
Păstorilor li se mai cere.

Statornicie în credință,
Smerenie și umilință!
Nici urmă de fățărnicie,
Răbdare multă, hărnicie!

E o responsabilitate
Nespus de grea, însă se poate
Cu Domnul; și a lor răsplată
Mare va fi și minunată.

Mă rog ca Domnul să-i trezească,
Spre slava Sa să-i folosească,
Căci secerișul este mare. .
Și-acuș pe nori El va apare!

Amin.

23 feb 2022

(Ezec 13:19) Voi Mă necinstiți înaintea poporului Meu, pentru câțiva pumni de orz și câteva bucăți de pâine, ucizînd niște suflete, care n’ar trebui să moară, și făcând să trăiască niște suflete care n’ar trebui să trăiască, înșelând astfel pe poporul Meu care ascultă minciunile voastre.

(Ezec 13:22) Pentru că întristați prin minciuni inima celui neprihănit, când Eu însumi nu l-am întristat, și pentrucă întăriți mâinile celui rău ca să-l împedicați să se lase de calea lui cea rea, făgăduindu-i viața. .

(Ezec 34:2) „Fiul omului, proorocește împotriva păstorilor sufletești ai lui Israel! Proorocește, și spune-le lor, păstorilor: «Așa vorbește Domnul Dumnezeu: «Vai de păstorii lui Israel, care se pasc pe ei înșiși! Nu trebuie păstorii să pască turma?
(Ezec 34:3) Voi mâncați grăsimea, vă îmbrăcați cu lâna, tăiați ce e gras, dar nu pașteți oile.
(Ezec 34:4) Nu întăriți pe cele slabe, nu vindecați pe cea bolnavă, nu legați pe cea rănită; n’aduceți înapoi pe cea rătăcită, nu căutați pe cea pierdută, ci le stăpâniți cu asuprire și cu asprime!
(Ezec 34:5) Astfel ele s’au risipit, pentru că n’aveau păstor; au ajuns prada tuturor fiarelor câmpului, și s’au risipit.

(Isaia 56:11) Totuși sunt niște câini lacomi, care nu se mai satură. Sunt niște păstori care nu pot pricepe nimic; toți își văd de calea lor, fiecare umblă după folosul lui, fără abatere.

(Ier 10:21) Păstorii s’au prostit, n’au căutat pe Domnul; pentru aceea n’au propășit, și li se risipesc toate turmele.

Ce face Domnul? (și pastorii trebuie la fel)
(Ezec 34:16) „Voi căuta pe cea pierdută, voi aduce înapoi pe cea rătăcită, voi lega pe cea rănită, și voi întări pe cea slabă. Dar voi păzi pe cele grase și pline de vlagă: vreau să le pasc cum se cade. “

(Matei 20:26) Între voi să nu fie așa. Ci oricare va vrea să fie mare între voi, să fie slujitorul vostru;
(Matei 20:27) și oricare va vrea să fie cel dintîi între voi, să vă fie rob.

(Marcu 9:35) Atunci Isus a șezut jos, a chemat pe cei doisprezece, și le-a zis: „Dacă vrea cineva să fie cel dintâi, trebuie să fie cel mai de pe urmă din toți și slujitorul tuturor! “