Scapa-ne de lenevie

SCAPA-NE DE LENEVIE


Greşit-am enorm, lipsită de înţelepciune,
Lăsat-am lenea, pe copii, să pună stăpânire.
Păcatul acesta, acum, stă lipit ca un tăciune,
Numai Tu Doamne, mai poţi face curăţire.

Păcatul lenevirii stă-n rădăcina firii,
Ce-şi ia seva din păcatul clevetirii.
Trândăvia îşi poartă haina răzvrătirii.
Şi-n nemulţumire cresc lăstarii bârfirii.

O... ! Doamne, ai milă! Am fost nebună,
N-am cunoscut bine a Ta învăţătură.
Crezut-am, că merg pe calea cea bună,
Dar de fapt drumul meu ducea-nfundătură.

Orizontul meu îngust părea strălucitor,
M-am condus după proverbe din popor.
Târziu am descoperit, că-s pe un drum pieritor.
Îndură-Te Doamne! Iubit Salvator!

Ce-aş mai putea face, decât să mă căiesc.
Şi zi de zi să mă sfinţesc pe Calea pocăinţei.
În rugăciune, cu teamă, să stăruiesc...
Ca să-ndrepţi răul făcut de mine copiilor mei.

Ai milă Doamne! Dă-mi înţelepciune,
Să nu mai greşesc, să las urme bune.
Să fiu o pildă de sfântă-nvăţătură,
Să dispară din casă orice formă de ură.

Lenea păcat de moarte, trage infernul după ea.
Şi pune pe umeri povara cea mai grea.
Înţelept... e cel... ce nu-i aşterne un pat.
Şi cu hărnicia odaia şi-a luminat.

Întunericul nu mai poate pătrunde.
Şi lenea nu se mai poate ascunde.
Duhul obraznic e forţat să dispară,
Sub lumina, ce devine tot mai clară.

Am greşit Doamne! Copiii nu i-am învăţat,
Ce-nseamnă munca cu adevărat.
I-am scutit adesea, nu i-am disciplinat...
Şi-n haina lenevirii i-am încorsetat.

Doamne, ai milă! Vino-n ajutor,
Ce am stricat eu, Tu poţi îndrepta uşor.
Eu nu pot îndrepta, spune ce să fac...
Ştiu că rugăciunile după sfinţire îţi plac.

Ai milă, Doamne! Atâta pot să cer,
Ai milă de copiii mei, de mine.
Ne poartă paşii spre eternul cer,
Ajută-ne, să te urmăm în sfinţire pe Tine.
Scapă-ne de acest păcat numit lenevie.

Amin!