Scapă-mă prin mila Ta!

Ai milă Doamne de mine
Căci în necaz iar mă găsesc;
Strig şi chem Preasfântu-Ţi Nume,
Mă încred numai în Tine,
Cu Tine vreau ca să trăiesc.

Ochiul, sufletul şi trupul
Mi s-au topit de întristare
Ţie eu îmi predau duhul
Şi viaţa, inima şi gândul;
Eşti Stânca mea ocrotitoare.

În durere, viaţa-mi sfârşesc
Şi anii, numai în suspine
Puterile-mi toate slăbesc,
Şi-oasele mele se topesc;
Oh! Cine ştie ce mai vine!

Pentru vecini sunt de ruşine,
Pentru prieteni sunt de groază,
Cei ce mă văd, fug de mine
Şi nu mă priveşte nimeni;
Toţi desconspiră şi trădează.

Din amintirea tuturor
Ca un om mort, aşa-s uitat
Şi n-am trecut, nici viitor
Nu-s de folos, nici de-ajutor;
Ajuns-am... un vas sfărâmat.

Dar eu mă încred în Tine
Şi zic: Tu eşti Dumnezeul meu;
N-o să mă laşi de ruşine,
Mă ajuţi să ies cu bine;
Dă-mi adăpost în Cortul Tău!

Doamne! Te rog nu mă lăsa
Soarta-mi este în mâna Ta
În mâna Ta-i şi viaţa mea
Jertfă vie, trupu-Ţi voi da
În dar Îţi dau şi inima;
Te rog! Scapă-mă prin mila Ta!

A.N
12.06.2012 Răcăşdia C-S