Scânteia

Un fir de iarbă, apoi spic de grâu
Căci Domnul te-a ţinut în mână
Şi te-a udat cu apă vie dintr-un Râu
Să iesi din haina de neghină,


Ca o sânteie-n mijlocul furtunii
Luptă-te să birui în această lume
Să nu te stingi, eşti flacăra luminii
Şi Domnu' în mâna lui te ţine,

Cum pentru noi, Isus s-a dat pe Sine,
Să suferim şi noi a lumii ocară
Fi fără frică căci ce-i pus în tine
E mai puternic decât ce-i înafară,

Păzeşte-te pe calea care mergi
Nu rătăci şi nu greşi cărarea
El te-a lăsat pe tine să alegi
Blestem sau binecuvântarea,

Lucrând mereu cu mâinile curate
În dragoste şi har mereu să creşti
Şi-n ramurile tale binecuvântate
Cu drag pe nevoiaşi să adăposteşti,

Pentru al Său Duh sa fi o locuinţă
Stăruie mereu în facerea de bine
Să poţi atunci să zici plin de credinţă
"Sunt aici Doamne, ia-mă lângă Tine".