Sărut mâna ce miroase-a Pâine

Rugă

Sărut mâna ce miroase-a Pâine
Și-n rugi m-atinge de izvor,
Doamne, mai este mult până la Tine
Sau când revii ?
În lacrimi Te-aștept-Mpărate să cobori.
Ulii își fac planuri cu plaiul,
În lacrimi, auru-furat suspină,
Pe uliți... cocoșate ființe în baston
Te murmură în tâng cu gândul la lumină.
- Doamne Bun și 'Nalt,
Coboară cu biciul, zdrobește-i
Ca pe zarafii de-altă dată
Și lasă-ne să mâncăm pâinea-n pace
Din mâna-Ți scumpă și înaltă,
Pe țarina cea mare altă dată.
Tot mai puțin se aud glasuri de îngeri pe ulițe,
Fețe străine cu străini dumnezei,
Râvnesc la rodul viței dulci, zdrobite...
Tu îi auzi și-i știi pe-acei mișei.
Nici mierle nu cântă, de jalea din țară
Feciorii-s puțini, cei rămăși ,
Fața-n țarână-și coboară,
Săgeți parcă n-au bieții arcași...
S-a topit dragostea-n vorbe; iubiți-vă, trăiți ca frați!
- Doamne! Feciorii și fiicele ne sunt blestemați?!
Se-aude o larmă străină, de cântu' și viața-mi din Țară,
De Tine, hora feciorească de odinioară,
....Mai e mult până la Tine?
- Când vii?
Mi-e dorul și pâinea-lacrimi, suspine,
De nu vii-n curând, ne vedem la plaiul înalt
Dar plec întristat,
Cu inima-mi boabe rubine, Stăpâne.

9 august 2017, Sanda Tulics