Sărac...

Sărac...

Sărac în discernăminte,
Omul cu puțină minte
Se jertfește pentru bani.
Când e suma mai fierbinte
Nu mai are bietul ani...

Omul cu mai multă minte,
Nu se înșală, nu se minte
Ci trăiește pentru – „mai”...
Fiindcă banul, ia aminte;
„Azi îl ai, mâine nu-l ai”,

„Viața merge înainte”
Și-apoi, socoteală dai
Înaintea Legii Sfinte
De ce ai și de ce n-ai...
Și-ți rămâne veșnic – „vai!”...

Omul cu discernământ,
Din a Domnului Cuvânt
Vrea mai multă înțelepciune
Și adună doar ce-i sfânt.
Restul e deșertăciune...
Vânt și goană după vânt!

Mult mai mult decât toții banii,
Și avutul pământesc,
Slava constă în strădanii
Care pe pământ sfințesc
Și în Cer se răsplătesc!

Omul cu discernământ
Luptă să-și îmbogățească
Cunoștința de mai Sfânt,
Acceptând să-i sărăcească
În duh, ponderea lumească

Și-urmărind neprihănirea
Îi sporește fericirea
Și rodul i se înmulțește,
Fiindcă, cultivând sfințirea,
Omu-n toate propășește!

Azi la mulți le merge buhul,
De răsună și văzduhul,
Că „umblă la pocăiți”
Numai nu-s săraci cu duhul,
Că-s de ăia „păcăliți”!

Nu fug de deșertăciune
Și nu caută înțelepciune
În a Domnului Cuvânt
Și a lor închinăciune
Nu-i la Cer... e la pământ!

Nu se adâncesc mai bine
În cunoașterea de sine,
Ca-n duh să le strălucească
Bine Legile divine,
Căci vor să se îmbogățească...

Se leapădă de credință
Apoi, pier din neștiință
După cum îi duce firea,
Că n-au vrut în conștiință
A păstra îndumnezeirea.

Când ajung bogați în lume
Și cu nume de renume,
Dumnezeu îi cheamă, iată,
Într-o ordine anume
Și pe rând la judecată!

Ce faci bunule...(„nebun”)
Dacă „sorții”-ți se opun...
Și-ți încheie al vieții drum?
Socotește, la ce bun
Tot ce-ai strâns tu până-acum?!

Cu un suflet lipsit și mic,
Gol, pieri și nu iei nimic
Cu tine-n cealaltă lume!
Cercetează-te un pic;
Lasă Duhul să te îndrume...

Ascultă-I înțelepciunea,
Leapădă-ți deșertăciunea,
Așterne-ți pe cruce firea,
Curățește-ți rațiunea...
Strânge-n duh, Dumnezeirea...
Și nu-ți pierde Mântuirea!

12/03/2017*Ioan Hapca
(Zaragoza)