Să nu te-ngrijorezi!

Să nu te-ngrijorezi!

Să nu te-ngrijorezi,
Când vei auzi de vești de sânge,
În viața celor cu mâini atât de necurate,
Când întunericul din oameni ne'nțelepți
Va fi-ntre voi, înscăunat pe ne-așteptate,
Când prostituția se va numi 'împărăteasă',
Ce-l ține-n brațe
Chiar și pe acel cândva curat. . .
Să nu suspini când vei vedea pe unii,
Dansând în ritmul tobelor întunecoase
Acompaniate chiar de 'negrul împărat'.
Să nu suspini nici când flăcăi și fiice,
Din biserici vor pleca,
'N poziții bune și avantajoase. . .
Să nu mă-ntrebi:
-Quo Vadis, Doamne?
C-aici, noi așteptăm Împărăția Ta!
Ce-i cu atâta sărăcie, muritori de foame,
Cu mame sterpe și bărbați nepricepuți,
Ce-odată erau fala dumnezeirii-n vale?
Și-acum,
Se-mpărtășesc din roșcove,
Umblă în sărăcie și desculți. . .
Să nu mă-ntrebi de ce golanul,
Desfigurează pe bătrân făcându-l sânge,
Ca un tâlhar ce-și poartă arma urii-n piept,
Simțindu-se tare și convins în a distruge.
-De ce tot binele s-a dus pe nesimțite?
Că-n ceruri, pregătirea-i pe sfârșite!
Toți îngerii-nchinarea-și poartă;
Bătrânii
Își aruncă-n fața Domnului coroanele-nflorate,
'Naintea Celui ce nu are fața pătată,
Cu serafimi acoperiți în dragoste,
Smerenie, simțire,
Ce-așteaptă
Ca Isus Christos să Se întoarcă,
Să Își pețească în curând,
Mireasa pentru El, că-i Mire!

21 ianuarie 2018, Alexandrina Sanda Tulics,
USA