Să nu te laşi prins în cursă

Să nu te laşi prins în cursă
Deuteronom 12:30a; „vezi să nu te laşi prins în cursă, călcând pe urmele lor”.
Psalm 1:1: „Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi şi nu se aşază pe scaunul celor batjocoritori.”
Psalm 17: 17-19: „până ce am intrat în Sfântul Locaş al lui Dumnezeu şi am luat seamă la soarta de la urmă a celor răi.
Da, Tu-i pui în locuri alunecoase şi-i arunci în prăpăd.
Cum sunt nimiciţi într-o clipă! Sunt pierduţi, prăpădiţi printr-un sfârşit năprasnic.

Să nu te laşi prins în cursă
Ca să cazi în vre-un păcat,
Ori vreo ispită ascunsă
C-ai să plângi nemângâiat.

Că ademenirea-i mare,
Toate par roz la-nceput!
Dar după ce cazi în mare,
În zadar zici: „N-am ştiut

Că apa-i periculoasă!”
Ea te trage în afund
Şi din unda-i nemiloasă
Nu mai poţi să ieşi nicicând!

Tot la fel e şi păcatul
Din viaţa oamenilor;
Crezi că-l distruge pe altul,
Iar tu scapi de el uşor.

Dar e mult până te prinde
Laţul răului duşman!
Cu-n lanţ gros te va cuprinde
Şi nu mai ieşi la liman!

De aceea te fereşte
De-adunarea celor răi
Şi inima ţi-o păzeşte
Şi la fel şi ochii tăi.

Nu-i lăsa ca să privească
La vre-un lucru păcătos,
Nici inima să poftească
La ce nu-i e de folos.

Nu te lua după turmă
Ca să faci şi tu ce-i rău,
Căci soarta ei de la urmă
E în iad, lângă Cel Rău.

Nu te întrista când bine
Vezi că merge celor răi,
În timp ce-n casă la tine
Sunt doar lipsuri şi nevoi.

Tu rămâi întotdeauna
Lângă cei neprihăniţi.
Chiar dacă vine furtuna,
Ei de Domnul sunt păziţi.

Sunt purtaţi din treaptă-n treaptă
Ca să urce tot mai sus
Către ţara ce-i aşteaptă
Şi vor sta lângă Isus.