Să-l slăvim cât mai putem

Să-l slăvim cât mai putem



Omul fără suflare, pătrunde adânc în adormire,
Prins de somnul morţii în început de nemărginire.
Face clipa despărţirii chiar şi pentr-un moment,
Să întristeze inimi şi suferinţa să doară stringent.

Gândul reîntâlnirii alină puţin din marea durere.
Şi speranţa că-l vei vedea din nou, îţi dă putere,
Să treci mai uşor peste clipa despărţirii şi durere.
Credinţa ne spune că-n veşnicie fiva-ntrevedere.

Mângâierea în ceasul trist al acestei marii dureri,
Cine-o poate face, atunci când se duce acel drag,
Ce nu-ţi dă a reîntâlnirii speranţă, a unei mângâieri,
Când vezi, că nu doreşte o întâlnire, cu Isus în prag?

Nu lăsa Doamne, să m-ajungă o astfel de durere,
Îndură-Te Doamne, priveşte cu milă la inima mea,
Nu-i lăsa pe ai mei pierduţi în haos, Tu ai putere!
Dă-le Te rog astăzi, binecuvântarea şi mântuirea.

Rugăciunea mea cu lacrimi o-nalţ azi cu stăruinţă,
Să stea încontinuu, rugăciunea mea, înaintea Ta.
Măreşte Doamne în mine, Te rog, a mea credinţă,
Nicicând să nu mă tulbure vrăjmaşul, nu-l lăsa.

Tot mai am nădejde pentru ei, că va veni ceasul,
Când spre Tine, părinţii, copiii, soţul vor alerga.
Îşi vor ridica spre Tine, mâini curate şi glasul
Şi-n Harul iubirii mântuirea Ta, Isus, le vei da.

Când se stinge o viaţă pe pământ, e dureros.
Tu o aprinzi ca pe o stea nouă, iubite Hristos.
Şi-n inimi sădeşti speranţa vie a reîntâlnirii,
Iubirea-ţi toarnă balsamul alinării durerii.

Îndură-Te Doamne, măreşte credinţa-n noi
Să strălucim din zorii zilei până-n noii zori.
Să Te slăvim din toată inima, clipă de clipă,
Să stăm adăpostiţi, mereu sub a Ta sfântă aripă.

Să ştim să ne preţuim bine, bine, toate zilele,
Căci se duc mai iute ca: orele, minutele, clipele.
Gândul meu, Doamne, poartă-l înspre veşnicie
Pe al Tău drum, Isus, paşii mei, mereu să fie.

Să mă pocăiesc zi de zi, de ori şi ce fel de rele,
Să trec peste durere şi-nclipele cele mai grele.
Nu ştim ora, ceasul, cât timp să trăim mai avem,
Te Slăvim zi de zi, ceas de ceas, cât mai putem.

Veghează Te rog, asupra tuturor zilelor noastre,
Şi poartă-ne paşii, pe calea Ta, ce duce spre astre.
Ne ţine cu braţ puternic, să nu ne clatine vântul.
Să păstrăm, cât vom trăi, în sfinţenie legământul.

Cât timp ne-ai mai dat de trăit, pân-la moarte,
Tânjim să zburăm cu Tine-nspre zările albastre,
Te slăvim, lăudăm, Preamărim, slava-Ţi dăm.
Uniţi în iubirea Ta, cu toţi vrem, să Te urmăm.

Amin
15.01.2008