Să fie întâmplare?

Să fie întâmplare?

De ce crezi tu adesea că totu-i o-ntâmplare,
Întâmplător nu poate să crească nici-o floare!
Și dacă prin gradină o floare ai aflat,
Ea se găsește acolo fiindcă ai plantat.

De ești aici să știi, nu e întâmplător,
Cineva te-a chemat cu dragoste, cu dor
Nu eu am fost aceea, nimeni de-aici n-a fost,
Dar atunci cine oare? Însuși ISUS HRISTOS!

Și dacă El a fost, te-ntrebi dar cu ce scop?
Căci în grădina Lui nu ești decât un snop.
Dar crezi că pentru Cel ce lumea a zidit,
E greu din snop să facă un grâu desăvârșit?

Trecuta-au 2000 de ani de când pentru tine
Isus murea pe-o cruce în chinuri și suspine.
N-a zis nimic când turpul de răni era brăzdat,
Știa că doar așa, vei putea fi salavt.

Azi Isus este aici, îți vede inima zdrobită
Îți vede ochii-n lancrimi, și viața risipită.
Îți vede grijile, necazul, frământare,
Vede că te topești, te stingi, ca lumânarea.

Vede că dintre prieteni, mulți te-au părăsit
Îți vede sufletul de minciuni zdrobit,
Vede chiar că cei ce-ți erau apropiați
S-au depărtat de tine, și nu îți mai sunt frați.

Prietenul meu drag, știi că nu-i prima oară
Când bucuria vântul din viața ta o zboară,
Știu că plângi adesea cu lacrime șuroaie,
Și că ochii tăi pe pământ fac ploiaie...

Dacă te-ai săturat să mai umbli pribeag
Deschide-i acum ușa, căci Domnul e în prag.
Nu știu cât va mai sta, poate un ceas, sau două
Dar știu că poți avea o viață nouă!

Oprește-te o clipă, nu mai goni prin viață,
Afacerile, prietenii, pot trece ca o ceață
Și te poți trezi la margine de trai
Ca-i vrea să mergi în cer, dar loc acolo n-ai.

Azi, acum, aici, începe-o viață nouă,
Predă-te Lui Isus, căci viața-i ca o rouă
Poți pleca spre casă așa cum ai venit,
Sau dragul meu prieten, poți pleca mântuit!