Să ducem vestea bună la unul fiecare.

Atât de mulți oameni au nevoie de ajutor,
O, cât de mulți n-au niciun viitor...
Un zâmbet să ne fie începutul,
Și apoi cu fapte mari, ajutând săracul.

Vedem zilnic oameni flămânzi și-n zdrențe,
Ce întind o mână, exprimând dorințe.
Un bănuț, ar putea produce o schimbare,
Dar oare, ce ar produce o sumă mai mare?

O mulțime de oameni bolnavi fără tratament,
Fiindcă "nu ne pasă", păstrăm orice cent.
Nu e dureros? De ce trăim doar pentru noi?
De ce vedem doar ale noastre nevoi?

Copii abandonați și fără vreo speranță,
Părășiți de toți și aruncați ca o zdreanță...
"Noi" să acționăm, să devenim "părinți"
Să folosim ale noastre minți.

Tinerii ce-au intrat în lucruri murdare,
Și mulți dintre ei nu mai au scăpare.
Respinși de toți, batjocoriți...
Să nu fie și de noi umiliți.

Bătrâni lăsăți să moară, bolnavi și singuri...
Într-o casă mică cu ale lor chinuri.
Să devenim noi "nepoții" lor,
Ajutându-i cu tot ce putem, până nu mor.

Milioane de oameni nu au nimic,
Mănâncă, poate zilnic, doar un vierme mic...
Noi avem "de toate", să ducem și la ei,
Se pot produce "minuni" dacă tu vrei.

Dar e ceva mai important ca toate!
Mântuirea sufletului, prin Cel ce totul poate.
Prin Hristos, Mielul lui Dumnezeu
De a Lui milă avem nevoie mereu.

Să ducem vestea bună la unul fiecare,
Fiindcă toți pot obține a Lui iertare.
Dacă cred în El și se pocăiesc,
Viață veșnică în dar primesc.

Tu, oricine ai fi și vei citi aceste rânduri...
Gândește-te adânc la ce este în ceruri.
La cât de prețios e al tău suflet,
Și-a Lui iubire, ce te atrage ca și un magnet.

Sufletul omenesc e cel mai valoros,
Aici jos, pentru fiecare suflet a murit Hristos.
Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea,
Și prin Fiul Său a făcut ispășirea.

Slujește de astăzi numai pe Dumnezeu,
Trăind în sfințenie mereu.
Și celor din jur, slujește-le cu iubire,
Făcând așa, într-o zi, vei ajunge în nemurire.