Roade!

În întuneric nu rodeşte şi nici nu creşte bun nimic.
În umbră poate să şi crească,
dar nu se coace nici un rod.
Doar în lumină e viaţă
şi creştere
şi rod, deplin.

Aşa trei stări sunt şi acelea în care oamenii trăiesc,
căci tot ce e pe lumea asta se-aseamănă-n adâncul lor.
Doar forma lor e alta numai,
dar înţelesul e la fel.

În întuneric sunt prea mulţii fără viaţă sufletească.
Trăind în fărădelegi, ei umblă pe calea largă
spre abis,
neavând nici creşterea luminii,
nici roada Duhului Ceresc.

În umbră sunt cei ce, de formă,
fac parte-n lume din credinţă,
dar care nu vor să trăiască în totul rupţi
de ce e rău.
Ei pot avea frumoase frunze,
dar rod frumos
nicicând nu dau.

Iar în lumină-s prea puţinii născuţi din nou
pentru Hristos,
ce zilnic credincioşi se luptă
prin fapte şi
prin adevăr.
Ei cresc rodind...
căci numa-n Domnul e pururi creştere şi rod.

- Prietene, pe drum ai grijă,
priveşte spre viaţa ta
căci vine, vine,
vine grabnic culesul roadelor oricui...
Să nu-ţi găsească numai frunze,
să nu fii bun numai de foc!