Reabilitare

Ne place să ne hrănim și să trăim din amintiri,
Ce au fost si cum au fost ale noastre începuturi,
Atunci, când Te iubeam cu dragostea dintâi,
Dar oare Ție îți place? Cu noi Tu mai rămâi?
Ca vase de lut goale trăim pe acest pământ,
Trăim din amintiri și așa mereu mergând,
Ne păcălim adesea și tot așa suntem
Și vase de lut goale în viață rămânem.
C-am fost plini de comoară, plini de al Tău Cuvânt
Și aveam iubire-n suflet, de semen pe pământ,
Ne aducem des aminte și spunem tot ce a fost,
Dar amintirea în viață nu are nici un rost,
Căci azi e clipa-n care tu trebuie sa reînvii
La dragostea cea mare, la dragostea dintâi.
Emilia Dinescu