RĂSCUMPĂRAT

° RĂSCUMPĂRAT °

Ne stingem, Doamne, unul câte unul,
Ne pierdem tot mai mult în neagră noapte;
Nu mai ținem de mult drept drumul —
Drumul ce duce spre Eternitate.

Privesc la alții și privesc la mine,
La faptele-mi murdare și mi-e teamă,
Căci sunt un păcătos și mi-e rușine
De clipa când cerul numele-mi cheamă.

O, Doamne, am greșit pe sfânta-Ți cale,
Mi-am luat zilnic poveri peste poveri;
M-am afundat în beznă, trist în vale,
Nu mai găsesc alin pentru dureri.

Te-am supărat prea mult, o Doamne, Tată,
Mergând în locuri unde Tu nu ești;
Te-am supărat prin vorbă, gând și faptă —
Mai sunt eu oare vrednic ca să mă iubești?

Atâtea gânduri negre mă apasă;
Îmi spun că sunt pierdut și păcătos,
Că nu mai pot găsi drumul spre casă,
Că o să pier singur, neputincios.

Dar e o voce dulce ce mă cheamă,
O voce blândă ce îmi dă fiori;
Să caut fața Ta mereu mă-ndeamnă,
Să nu adun aici bani și comori.

E un susur ce aduce mângâiere
În sufletul meu trist și apăsat,
Și cred că Duhul Tău, Doamne, îmi cere
Să ies din bezna nopții, din păcat.

Mă-ntreb, Isus, mai poți privi spre mine,
După ce fața Ta am întristat?
Mai este loc în ceruri, lângă Tine,
Pentru un fiu pierdut, nemângâiat?

Mai lasă, Doamne, și-azi o picătură
Din sângele Tău sfânt ce s-a vărsat;
Și spală de păcat a mea făptură —
Scrie în dreptul meu: RĂSCUMPĂRAT.