Rapirea

E-o zi obisnuita, cu-n soare ce rasare,
Cu norii ce se plimba, pe cerul luminos,
Cu oameni ce alearga, la lucru fiecare,
Si multi copii, ce pleaca, spre scoala bucurosi.

Este o zi normala, cu oameni ce lucreaza,
Masinile pe strada, vuiesc, parca din plin,
Bunica-si sapa crinii, iar mosul in ograda,
Isi saveaza livada, ce s-a umplut de spini!

De-odata, in tacere, fără vre-o galagie,
Dintr-un birou sinistru, de liniste cuprins,
Se ridica o doamna si plina de manie!
Striga: "unde-i, curentul, caci laptop-ul s-a stins! "

Si parca totu-i sraniu, caci cerul se-noreaza
Mii de oameni alearga pe strada speriati,
Maşinile in lanturi se mai accidenteaza,
Iar toti privesc cu groaza si striga disperati!!

Incepe disperarea, caci toti cei stransi la masa,
De-odata vad cum mama, dispare misterios,
Incep cu intristare sa caute prin casa,
Dar nu gasesc nimica, caci nu mai este jos!

Apoi, mergand pe strada, o mama-si tine fiul,
De mana si de-odata vede c-acesta nu-i
Si tipa disperata, privind in jos pe strada,
Si vede ca ramasa-u, numai hainele lui.

De oriunde in lume, la lucru sau acasa,
Spitale, de pe strada, politie sau hotel,
Dispar acuma oameni, iar presa in alerta,
Cauta informatii despre acest macel

Sunt oameni morti pe strada de-atatea accidente,
Iar toti cu disperare, cauta pe vinovat,
Dar nimeni nu-i gaseste si toti spun cu mirare,
Caci de la locul faptei, cu totii au plecat!

O doamna aranjata, cu lacrimi, se afirma,
Ah, stati Putin, o clipa! Caci vreau ceva, sa spun!
Aseara, cand la masa, noi eram, la cina,
Mi-a spus ceva iubitul si sotul meu ce-l bun!

Mi-a, spus ceva de Isus, de a lui revenire,
Mi-a spus de-o zi in care in zare s-or 'nalta,
Si tot ce se intampla, se numeste rapire,
Caci vor pleca la ceruri, doar haine-or ramanea.

Atunci lumea incepe incet sa isi dea seama,
Caci cei mai buni din lume, pre ceruri au plecat,
Au plecat si bunicii si a plecat si mama,
Si fii, insa si fice spre cer s-au inaltat!

Insa foarte mahnita, o fata cu ardoare,
Alearga spre locasul, unde se inchinau,
Parintii si bunicii si a ei surioare,
Sa vada nu acolo, cumva ei se aflau.

Deschide usa-ndata, respira usurata,
Il vede pe pastorul, ce acolo era,
Ah am crezut ca mama la ceruri e placata,
Si tatal meu si fratii si toata casa mea!

Da! Raspunde pastorul cu fruntea aplecata,
Ei au plecat acasa si noi ramas-am jos!
Cum, au plecat acasa, răspunde inlacrimata!
Tu de ce esti aicea, tu nu esti pacatos!

Si ei! Privi in sala, atatea fete triste,
Si ei de ce-s aicea, raspunde imediat!
Noi toti suntem aicea, raspune trist pastorul,
Nu am plecat acasa, ca nu am ascultat!

In loc s-alegem pacea, iubirea si ieratea,
Am ales numai ura si fost-am in razboi,
Am ales doar mandria, pofta si ingamfarea,
De-aceea sus spre ceruri, nu am plecat si noi!

Cu ochii, plini de lacrimi, cu pasul fara vlaga,
Se indrepta spre usa, privind numai in jos,
O Doamne mi-e rusine, ca eu nu ti-am fost draga,
N-am ascultat de tine, de glasul tau duios!

De peste tot din lume, cei buni, s-au dus acasa
Si toti privesc acuma spre cerul minunat,
Caci mii de felinare, spre patria maiastra,
Se-ndreapta cu dorinta, sa-l vada pe-mparat!

Raman banci goale-n clasa, si paturi din spitale,
Raman familii triste, rămân tristi si copii,
Ramane-ntreaga lume, plangand dupa cei care,
S-au hotarat sa plece, sus in vesnicii.

Caci iata ca, rapirea, acum si-a spus cuvantul,
Isus a, smuls din mana pamantului hain,
Pe toti aceia care, au ascultat cuvantul,
Si au plecat la Domnul, in cerul sau divin.

Se-aude o strigare, curand va fi rapirea,
Cum stai cu pocainta, esti astazi intrebat,
Caci azi mai ai o sansa sa iti ridici privirea,
Spre cerul plin de slava, unde Poti fi salvat!

Mai ai o sansa astazi, dar cine stie Maine,
De va mai fi o noua, zi pe acest pamant,
Intoarce-te acuma, cat inca mai esti bine!
Fiindca a Lui rapire, vine in curand!!