Răpirea

Răpirea

Ceru-ntreg străluce de lumină vie
Chiar în plină noapte totu-i luminat
Iar pe nori se arată cu a Lui solie
Mirele cel sfânt, Domn şi Împărat!

Trâmbiţe răsună tare-n depărtări,
Cei ce au peceta zboară spre Isus!
Părăsesc pământul pentru alte zări
Aşa cum profeţii prin Cuvânt au spus.

Morţii din morminte ies acum afară,
Îmbrăcaţi în slavă, şi în nemurire!
Au trăit în Domnul iar acuma zboară,
Către alte plaiuri, către fericire!

Oştile se adună, cerul străluceşte!
Când pe nori apare Prinţul cu alai,
Omenirea acuma, iată se trezeşte!
Vai! Există toate, iad, şi cer, şi rai!

Disperaţi aleargă fără de nădejde,
Cei rămaşi, care au un legământ...
Au înţeles acuma că raiul se pierde,
Dacă nu asculţi, în totul de Cuvânt!

Supărare mare! Toţi realizează
Că pierdută-i şansa de-a intra în cer,
Ranguri şi averi, iată, nu contează,
Că-ntr-o zi acestea, toate ard şi pier!

Se aud regrete, plânset şi durere,
C-au pierdut chemarea, minunatul har
C-au trăit prin fire şi nu prin „Putere”
Iar acuma totul, totul e-n zadar!!

Amin
Zalau, Ianuarie 2011