Psalmul 95

Psalmul 95

Veniți ca să cântăm cu veselie
Lui Dumnezeu, ce stă mai sus de astre
Și să strigăm cu toți de bucurie
Spre Cel ce-i Stânca mântuirii noastre

Cu laude să-I mergem înainte
Și să răsune cântecele tare
Câci este vrednic să primească cinste
Da, Domnu-i Dumnezeul nostru mare

E-un mare Împărat ce totul poate
Mai sus de dumnezei. . în înălțimi
A Lui sunt munții și-a lor vârfuri toate
El ține-n mână orice adâncimi

A Lui e marea-ntreagă, cât cuprinde
Căci Domnul a focut-o, chibzuit. .
Și pe întreg pământul cât se-ntinde
Mâinile Lui uscatul a-ntocmit

Veniți acum, să ne-nchinăm fierbinte
Să ne smerim, simțind a Lui fior
Să ne plecăm genunchiul înainte
Căci Domnul este-al nostru Făcător

E-al nostru Dumnezeu ce-n veci domnește
Iar noi, poporul Lui pe-a Lui pășune
Noi suntem turma ce-o povățuiește. .
O! dacă-ați asculta ce El vă spune. .

Nu vă-mpietriți acuma fiecare
În inimile voastre. . căci le știu
Ca la Meriba-n ziua de-ncercare
La Masa-n locu-acela din pustiu

Unde părinții voștri însetară
Acol’ M-au ispitit cât au putut
Cu necredința lor Mă încercară
Măcar că mari lucrări ei au văzut

Și patruzeci de ani, mereu ispite. .
Acest neam M-a scârbit cât sunt de răi. .
Le-am zis: ”Popor cu inimi rătăcite
Ce nu cunosc deloc a Mele căi ”

De-aceea am jurat un lucru mare
Văzând cum ei M-au mâniat pe drum
Și-am ziz atunci: ” Nu vor avea intrare
În Sfâta Mea odihnă nicidecum!”

02/24/2025 Daniel Hozan
Phoenix, Arizona