Psalmul 73, despre creștini

Bun e Dumnezeu cu Israel,
Cu toți cei cu inima curată!
Dar, era să cad ca un mișel,
Pașii să-mi alunece, deodată.

Când priveam cu jind la cei bogați,
Pizmuiam la cei răi fericirea,
Căci mi se părea că sunt cruțați:
Jalea nu le-ntunecă trăirea!

Deși-s mândri și nesocotiți,
Și vorbesc de sus, cu răutate,
Parcă nu-s loviți de suferinți!
Viața le e dulce pân la moarte.

Nalță glasul blasfemiator,
Limba le cutreieră pământul,
Lumea-i gâdilă, lingușitor:
„Ce cunoaște despre ei PreaSfântul?”

Așa-s, Doamne, oamenii cei răi,
Peste care, zilnic, răsari soare,
Cărora le trimiți, darnic, ploi,
Și trăiesc în lux și-n desfătare.

Dar, eu, zilnic, sunt disciplinat,
Chiar umblând pe ale Tale căi?
Știu că mă dorești un crin curat,
Corectezi numai copiii Tăi?

O, Isuse, Miel blând, Te-ai rugat,
Pentru cei care Te-au răstignit!
Deși, prin Duh Sfânt m-ai înfiat,
Doar prin cruce-arăt că Te-am iubit?

Nu vreau să vorbesc ca cei mișei!
Însă, de călăii Ți-ai iertat,
Cum de-Ți răstignești copiii Tăi?
Mulți creștini au fost oi de tăiat!

Când sufletul mi se răzvrătea,
M-ai chemat în Templul Tău divin,
Și mi-ai arătat cât e de grea,
Soarta, pentru cel ce-i necreștin!

Da, Tu-i nimicești îngrozitor,
Pe acei ce Te-au disprețuit!
Duci în iad pe batjocoritori,
Care Jertfa Ți-au nesocotit!

Însă eu, când mă vei învia,
Mă voi bucura de Chipul Tău,
Mă vei săruta și mângâia,
Voi trăi în veci, cu Dumnezeu!

Gândul, îl voi strânge-n suflet bine,
Nu-l uit, câte zile voi avea:
Fericirea-i să rămân în Tine,
Tu ești, Doamne, moștenirea mea!

Amin!

13-03-2013, Craiova




,