Psalmul 61

Un psalm frumos și minunat,
De Împăratul David creat
În care el spune în șoaptă
Și necazul la picioarele Domnului îl varsă

Și el spunea cu vocea lui suspinând,
La picioarele Domnului grăind
Ascultă Dumnezeule strigătele mele
Și ia aminte la rugăciunea mea ce o fac acuma

Și inima lui David striga
Când chinul în fața Domnului îl vărsa
De la capătul pământului strig
Către Tine cu inima mâhnită și zic:

Du-mă pe stânca pe care nu o pot ajunge
Căci este prea înaltă pentru mine
Căci inima mea ar vrea
Să locuiască mereu în casa ta

Căci Tu ești un adăpost pentru mine,
În care mă încred când necazul vine
Căci Tu ești un turn tare
Împotriva vrăjmașului din zare

Și David mai tare se ruga
Către Domnul el striga
Spunând din inima sa
Cuvintele acestea

Aş vrea sa locuiesc pe vecie în cortul Tău,
Să alerg la adăpostul aripilor Tale
Căci ele sunt pentru mine
Un scut tare de apărare

Tu dai moștenire celor ce se tem de Numele Tău
Cu nici un chip nu îi vei părăsi
Și mereu lângă ei vei fi
Când necazul va veni

Tu adaugi zile la zilele Împăratului
Lingeascăi-se ani pe vecie
Ca poporul Tău să îl poată cârmui
Pe calea spre vesnicii

În veci el să rămână
Pe scaunul de domnie în fața Ta
Căci să îți poată slujii mereu
Și să se teamă de Numele Tău

Fa ca bunătatea și credincioșia Ta
Să vegheze asupra lui acuma
Să fie cu pricepere și înțelepciune
Să asculte de Tine cât mai bine

Atunci voi cânta neîncetat,
Numele Tău ce-l minunat
Și zi de zi îmi voi împlini
Juruințele făcute Ție pe vecie

Amin