Psalmul 139

Doamne tu ești tăria mea,
Și pot să mă încred în Tine de-a pururea!
Doamne Dumnezeule Tu mă cercetezi de aproape și mă cunoști,
Și îmi cunoști gândurile chear și noaptea când mă scol.

Tu ești tăria mea, când stau jos și când mă scol,
Și de departe îmi pătrunzi gândul ca un fior!
Căci Tu mă cercetezi în dată,
Să vezi pe ce cale pornește inima mea de dimineață.

Și cine se poate asemăna cu Tine,
Când ști când umblu pe căi străine,
Și ști seara când mă voi culca,
Căci Tu cunoști toate căile mele înaintea Ta.

Căci Tu ești un Dumnezeu așa de mare,
Căci nu îmi ajunge cuvântul pe limbă ca să îi dau crezare!
Tu Doamne cu a Ta putere mare,
Îl cunoști în totul până îl voi rosti în zare.

Tu ești așa de minunat,
Când mă înconjori pe dinainte și pe dinapoi degrab'!
Și îți pui mâna peste mine în dată,
Să mă duci în Împărăția aleasă.

Tu m-ai creat cu mâna Ta,
O știință minunată care este mai presus de puterea mea!
Și este prea înaltă ca să o pot prinde,
Și să o pricep așa că Tine.

Dacă voi încerca cândva,
Să mă duc departe de Duhul Tău ce mi l-ai dat acuma,
Și voi încerca să fug departe de fața Ta,
Unde oare voi putea să mă duc cândva.

Dacă mă voi sui în cer Sfinte Tată,
Tu ești acolo în dată!
Dacă mă voi culca în locuința morților și acolo voi sta,
Iată-te și acolo căci peste tot este slava Ta.

Dacă voi lua aripile zorilor să zbor în dată,
Și mă voi duce să locuiesc la marginea mări de a Ta fața,
Și acolo mâna Ta mă va călăuzi,
Și dreapta ta mă va ocroti.

Dacă inima îmi va spune în dată,
Ce-l puțin întunericul mă va acoperi în a Ta față,
Și mă voi ascunde de prezența Ta,
Și nu mă vei vedea.

Iată căci nici întunericul nu este întunecos pentru slava Ta,
Ci noapte împrejurul Tău strălucește ca ziua!
Și întunericul ce-l mare,
Ca lumina slavei din a Ta splendoare.

Tu mi-ai facut rărunchii în dată,
Și în pântecele mamei altă dată!
Căci Tu toate acestea le-ai creat,
Te laud căci sunt o făptură așa de minunată cum m-ai modelat.

Minunate sunt lucrările Tale în dată,
Și mă bucur de ele Sfinte Tată!
Dar și mai mult mă bucur așa,
Ce bine vede sufletul meu lucrul acesta.

Trupul meu nu era ascuns de Tine niciodată,
Când am fost făcut într-un loc tainic în a Ta față,
Când am fost țesut odat'
Ca în adâncimile pământului pe care l-ai creat.

Când am fost făcut prima dată,
Nu eram decât un plod fără chip Sfinte Tată!
Dar ochii Tăi din ceruri mă vedeau,
Și asupra mea vegheau.

Iar în cartea Ta sfântă din veșnicie,
Tu ai scris despre mine toate zilele!
Pe pare îmi erau rânduite în dată,
Să le petrec pe pământul acesta odată.

Cât de nepătrunse mi se par în dată,
Gândurile Tale Sfinte Tată!
Și cât de mare este numărul lor,
Căci o viață întreagă nu mă pot gândi la taina lor.

Dacă le număr în dată,
Sunt mai multe ca boabele de nisip pe care le-ai creat odată!
Și niciodată nu voi înțelege,
Cât de minunate sunt planurile Tale pentru omul care trece.

O Dumnezeule mare și minunat,
De ai ucide pe ce-l rău degrab',
Ca să se îndepărteze pentru totdeauna,
Oameni setioși de sânge care spun minciuna.

Ei vorbesc despre Tine în chip nelegiuit,
Și târăsc Numele Tău în mocirlă să fie mânjit!
Îți i-au Numele ca să mintă în dată,
Ei vrășmași Tăi care te urăsc Sfinte Tată.

Să nu urăsc eu Doamne niciodată,
Pe ce-i ce te urăsc în a lor viață,
Și să nu îmi fie scârbă de ei în dată,
De ce-i ce se ridică împotriva Ta iubite Tată?

Da îi urăsc cu o ură desăvârșită,
Și îi privesc ca pe vrășmași ai mei pe ce-i ce se ridică,
De aceia cercetează-mă Dumnezeule în dată,
Și cunoaște-mi inima căci este a Ta toată.

Încearcă-mă și vei vedea,
Cunoaște-mi gândul căci sunt în fața Ta!
Căci nu mă pot ascunde de Tine niciodată,
Doamne Dumnezeule din slavă.

Vezi dacă sunt pe o cale rea,
Și du-mă spre calea veșniciei acuma!
Căci doresc cu ori ce preț în a mea viață,
Să fiu cu Tine Sfinte Tată.

Amin