Privirea ta te dă de gol

Privirea ta te dă de gol că nu te temi de Domnul.
Te uiți cam ademenitor; își dă seama tot omul.
Ce vrei să faci? Ce să câștigi? Păcate, viață-amară?
Parcă iubirea vrei s-o strigi, să-ți intre în cămară.
Dar ai soție, ai copii, te vede-o lume-ntreagă!
Nu ți-e rușine? Nu te-abții? Faci public... să te-aleagă
O doamnă ca și favorit, o faci să-i piară somnul...
Care nici ea la rândul ei, nu se teme de Domnul...
Și tulburarea intră-n voi, și în familie război,
Și suferință în copii... și tu... tot credincios te ții.
Că nu îți spun ei răspicat, că mai de mult te-au observat,
Să știi că sunt doar diplomați... și speră că rămâneți frați;
Te poartă-n rugă în ascuns. Eu știu că sunt umflați de plâns.
Că lor le pasă ce-ai să faci, te văd că-n joc te tot complaci,
Și au nădejde că-ntr-o zi, te vei trezi-ți vei reveni
Din starea ta de-euforie, și va fi iar o armonie
În casa și inima ta, când fire-ți vei putea călca.
Și eu cu ei chiar am venit, și-n rugăciune m-am unit
Să poți primi putere mare, să poți trece de încercare,
Să crești pe cale în Hristos, purtând drapelul bucuros,
Neîntinat, biruitor, lucrând al Domnului ogor,
Călcând ca prin lumină vie, să nu mai poți să ațipești,
Și bucuria să îți fie in duh și-apoi să propășești.
Să-ți vină-n minte-nțelepciune și să te temi de Dumnezeu,
Că El e Cel ce azi îți spune: Ascultă-mă, Tu, fiul Meu!
Și zilele-ți se vor lungi, că pacea iar o vei găsi.
Fii bun și credincios mereu, neprihănit, copilul Meu!
Și trecere vei căpăta, spre oameni și-naintea Mea.
Îți dau și minte sănătoasă, să-ți facă viața mai frumoasă.
Abate-te azi de la rău, să-ai sănătate-n trupul tău!
Ascultă-nvățătuta Mea, și lângă Mine vei ședea!