Privim cu-ngrijorare

Fug mamele cu copii în brațe,
Fug cu inimille îndoliate,
Despărțiți de cei dragi, în suflet plângând,
Lacrimile neșterse curg ca un râu!
Singuri au rămas bătrânii în bastoane,
Privind către cer cerând îndurare,
Să fie pace, pace și nu război,
Cei dragi să se-ntoarcă acasă, înapoi!
Tot omul privește cu-ngrijorare,
Ne fuge pământul de sub picioare,
Suflă vântul parcă prea tare, prea mult,
Nu-liniște, nu-i pace, războiu-i crunt!
Tată, Tu ești drept, de cel mic ai milă,
Nu-i vinovat că cei mari ne dezbină!
O, iartă-ne în Iubirea cea mare,
În bunătatea Ta dă-ne salvare!
Să fie precum în cer și pe pământ,
Armonia divină după Cuvânt,
Să fim ca în Împărăția de Sus,
Cel mic și cel mare lângă Isus!

Amin!