Priveşte către cer!

Spune-mi de ce viaţa ta e doar trudă şi-alergare?
De ce nu găseşti pe nimeni să te-aline când te doare?
Când ţi-e sufletul pustiu de ce singur plângi amar
Şi îţi pare că în viaţă este totul în zadar?
Nu vezi- tu ce zi frumoasă Dumnezeu ţi-a dăruit
Şi-ţi şopteşte printr-o rază că de veacuri te-a iubit?
Nu auzi o şoaptă dulce ce-ţi vorbeşte despre
Şi-ţi arată calea dreaptă într-un trai ce-i efemer?
Timpul trece... niciodată nu se-ntoarce înapoi
Ia cu el speranţe, vise... bucurie şi nevoi
Însă vine-o clipă-n care te opreşti şi te gândeşti
Pentru ce te zbaţi atâta? Oare pentru ce trăieşti?
Şi atunci priveşti în urmă drumul ce ai străbătut
Tot ce ai iubit vreodată... tot ce-adesea te-a durut
Şi observi că pumnii-s goi şi că inima-i pustie
Nu găseşti în ea iubirea ce aduce bucurie...
Azi e timpul potrivit către ceruri să priveşti
Să înveţi din nou să ierţi, să visezi şi să iubeşti
Dincolo de nori e Domnul ce veghează viaţa ta
Şi te-aşteaptă cu iubire să te ia în palma Sa!

Vulcan-14-09-2021
Mary