Primii sfinți de pe Planetă

Cand au început să iasă
Pe planetă primii sfinți
Cei cu inima aleasă
Erau slabi și prea puțini.

Însă gloria cerească
Turnând peste dânșii ploi
I-a făcut să se sfințească,
Și să se-nmulțească apoi.

Ieșeau sfinții ca din ape
Și se înmulțeau mereu.
Lumea era mai aproape
Lângă bunul Dumnezeu.

Însă pacea și iubirea
Le erau din ceruri date.
Nu era-ntre dânșii ură
Și nici umbră de păcate.

Însă al minciunii tată
Strânse duhuri de tot soiul,
Și așa-ncepu deodată
Între sfinți și draci războiul.

Lupta crâncenă în turmă
Tactici multe, fel de fel.
Va ține până la urmă
C-așa scrie Daniel.

Lupta crâncenă în turmă
Unii urcă alții cad,
Demonii duc în spinare
Pe cei biruiți în iad.

Geme valea de suspine
De al plânsetelor clocot,
Iar armatele păgâne
Cu-al lor tată sânt în hohot.

Înspre-a iadului văpaie
Vin cei răi fară de număr
Vin din câmpul de bătaie
Cu prizonieri pe umăr.

Și-n a lor întâmpinare
Prin pulbere și cenușă
Stă satana la intrare
Și-i întreabă de la ușă:
, , Cum ați reușit frăție?
Pe câmpul de bătalie
Se aduce-atâta roadă!
Mintea nu poate să-nțeleagă.

Unii văd că aduc zeci,
Alții biserici întregi.
Și acum dați jos din spate
Prada ce-ați agonisit,
Și spuneți-mi fiecare
Ce-ați făcut de-ați biruit?”
, , Doamne, noi dădurăm moarte și păcat!
La odihnă nu ne-am dat.
Ne-am luptat ziua și noaptea
După cum ne-ai învățat.

Și când am văzut că lumea
Se-nchină și-n așternut,
Noi în îngeri de lumină
Îndată ne-am prefăcut.

Și le-am spus lăsați mai moale
Căci sînteți destul de sfinți!
Ce-i cu-atâta Osanale?
Vreți ca să înnebuniți?

În adunări păstrați liniște,
Căci paharul vostru-i plin.
Și dacă-i plin,
Ce vă face să strigați mereu Amin?

Vorbitorii de la masă
Ce vorbeau de adevăr,
I-am facut să cadă-n plasă
Pe placul oamenilor.

Iar acele femei sfinte
Ce aveau cândva lucrari,
Noi le-am spus că dezvelite
Pot să intre-n adunări.

Iar la cele tinere,
Fară de bărbat pe rol,
Noi le-am spus că pot să umble
Cu păr creț și capul gol.

Și le-am dus prin magazine
Trase de-al mândriei clește,
Până și-au primit în fire
Să se-mbrace bărbătește.

De a tinereții poftă:
Nu-i păcat, Domnul se-ndură.
Noi le-am spus să se iubească,
C-așa scrie în Scriptură.

Iar la unii le-am strecurat
Gândul că ar fii mai sfinți,
Și nu-i nimenea curat,
Ca ei de neprihăniți.

I-am răcit din râvna mare
Făcându-i mai căldicei,
Din lucrarea de-nchinare
Le-am făcut un obicei.

Să nu mai primească-n casă
Îngerii din slăvi divine,
Și închiși în necredintă
Să creadă c-așa e bine.

Ce să spunem noi stăpâne,
Căci timpu-i scurt precum tu știi,
Nu ne-ajunge veșnicia
Tot planul a-ți povesti.”

Și satana-i mulțumit,
Râde iadul plin de fum.
Iar din câmpul de bătaie
Vin alții spre el acum.

Zdrențuiți și plini de zgură
Șchiopătând cu brațul gol,
Nu scot un cuvânt din gură
Către căpitanul lor.

Și din scaunul plin de spuze
Pune mâna pe-o făclie,
Se-ndreaptă spre ei satana
Și-i întreabă cu furie:
, , Stați cu toți in fata usii,
Dați-mi imediat raportul!
Și spuneți-mi acuma mie
Unde-I prada ce-o aștept?”
, , Doamne, noi dădurăm moarte și păcat!
La odihnă nu ne-am dat.
Ne-am luptat ziua și noaptea,
După cum ne-ai invățat.

Cum ne-am agățat de unul
Văzându-l mai jos pus,
Au chemat cu toți Stăpanul,
Și s-a prezentat Isus.

El i-a auzit cum plâng.
Stând de Dânsul agățat,
I-a spălat din nou în sânge
Ce a curs nevinovat.

Și în timp de-o săptămână
Prețul adevărului
Le-a legat la țoti de mână
Armele luminii Lui.

Am intrat de dimineața
Cu planuri multe fel de fel,
Dar Duhul Sfânt ne-a dat pe față
Tot planul nostru mișel.

Am dat cu duhul mândriei
Și pe unii i-am răpus,
Dar în timpul bătăliei
Apăru-ntre ei Isus.

Și pe când luptam în față
Începând suflete-a scoate,
Cei cu darul de vedenii
Ne-au lovit grozav în spate.

Oamenii aceștia o stăpâne
Nu-s de jos de pe Pămant!
Stau mereu în rugăciune
Sigilați cu Duhul Sfânt.

Nu poți doamne să-i întorci
De pe drumul sfânt al lor!
Au cu dânșii pe prooroci,
Și Isus le e Păstor.

Ei și-au răstignit toți firea
Și nu vor să ni se-nchine.
Nici nu le-nțelegi vorbirea,
Căci vorbesc în limbi străine.

Și-acum blestemați stăpane,
Ne-am întors cu pumnii goi.
De te-ai duce chiar tu însuți
Cu toată oastea drăcească,
Nu poți să-i întorci stăpâne
Din a lor glorie cerească. “

Amin