Pribeagul

Pribeagul


La poarta ta Eu stau si bat la poarta casei tale,
De cate ori pe-aici razbat la poarta ta Eu stau si bat,
La poarta casei tale.

De-am fost flamand sau insetat, de-am fost oricat de jalnic,
Dorit-am ca sa iesi in prag, sa-mi deschizi usa mai degrab,
Sa vad cat esti de dornic.

De multe ori vazut-am eu ca stai la indoiala,
Sa nu primesti nimic in schimb,
Strain, stingher, fara vre-un gand,
Nu vrei sa iesi afara.

Cu tot ce am vazut la tine Eu m-am obisnuit
Dar sti ceva? eu cred in fine,
Ca poti schimba ceva in bine
Din firea ta ce-ai mostenit.

Nu vezi ca mana salvatoare
Ea incearca sa te prinda?
Si spre tine se intinde
Cu bratul vrea a te cuprinde,
Spre o viata ce-i nepieritoare.

Ai poposit de multe ori
Pe malul apei Mele
Si te uitai spre tara Mea,
Vedeai minuni in fata ta
Uimit de asa intamplare.

Dar n-ai avut curaj sa treci
Ca sa ajungi aicia.
De cate ori priveai asa
Credeam ca poate vei avea
Un gand sa fie aievea.

SI n-ai raspuns chemarii Mele,
Pe tron de paie si pamant,
Ti-ai cladit o fericire,
Un vis spre-o alta nemurire,
Cladeai mereu cu atat avant.

O chip de lut rece si trist,
Te-ai pus pe un soclu in soare.
Tu te credeai in paradis
Cu ochii mari tinuti deschisi
Nu mai vedeai pe oameni.

Eram pe culme-n sus urcand
Si greu duceam pe spate.
Si multi strigau- esti parasit-
Si de multime huiduit
Dar le rabdam pe toate.

Apoi m-au dus pe culme-n sus,
Ca tinta de rusine,
Si rastignit fara scapare
M-au pus pe o cruce de lemn tare,
Si toti strigau la Mine.

Dar tu ai fost mai plictisit,
Ca niciodata-n viata.
Doreai sa ia totul sfarsit
Calvarul greu de suferit
Ti se vedea pe fata.

Si n-ai oprit mana atunci,
Cand se-ntindea spre Mine.
Cu lancea ca sa ma strapunga,
Cu spini pe fata sa ma-npunga,
Si stropi curgeau de sange.

A fost mai trist ca niciodata
Si n-am crezut in stare,
Ca lumea intreaga adunata,
A preferat moartea-mi indata,
Cu suferinta mare.

C-au rastignit un Fiu ceresc
De prin a partii slava,
Unde pe tron imparatesc,
Vrea Tatal cel Dumnezeiesc
Sa vina mai degraba.

Pe Isus mare-mparat
De sus din tara sfanta,
Nu L-au crezut, aicia jos,
Nu a vrut omul pacatos,
Sa se intoarca la Cristos,
Cu inima de stanca.

Iar pe Golgota L-au jertfit
Si nu te-ai pus pe ganduri,
Ai uitat ca-i parasit
Si ai plecat chiar la sfarsit
Lasandu-l sus pe scanduri.

Si mai departe sti ce-a fost.
El n-a mai stat in lume,
CI sus la bunul Dumnezeu,
A inviat din giulgiul Sau
Cu propriul Sau renume.

Dar tu om necredincios,
Cu sange rece in vine,
L-ai privit ca pe un strain
Ce-si duce greu al Sau destin,
Ne ajutat de nimeni.

El acum pe strazi pribeag,
Cu un toiag in mana
La poarta ta bate si azi,
Sa mergi spre El, deschide-I vrea,
La tine ca sa vina.

Din cand in cand mai obosit
Se-aseaza pe o bancuta,
Sa-si stearga praful ce s-a pus
Sa se odihneasca la apus
Cu inima flamanda.

Il mai zaresti intamplator,
Cum pe la porti sarmane,
Ades se opreste rugator,
Si cere apoi un coltisor,
De casa si de hrana.

Acolo e lasat in pace
Si dragoste-i se arata.
Toti il ajuta rabdator,
Pun suflet in fiinta lor
De mila neinteleasa.

Si de-l vezi la oameni mari
Sau la bogati ca bate,
Nu te gindi ca e primit,
Isus de alti-i rastignit,
Si refuzat in toate.

Asa a fost si-n fata ta
Sau a batut la poarta,
Dar n-ai deschis si n-ai dorit,
Sa vina un om necajit
In casa minunata.

Tu ai ramas stingher si trist,
Nepasator din fire,
C-un ideal de faurit,
Cladesti mereu la nesfarsit,
Si te hranesti din vise.

Azi o clipa inchide ochii,
Sa vezi peste o vreme,
Ce va veni? ce va mai fi?
Ce greu pe cale-i intalni,
Si lanturi sa te lege.

Sa mergi acolo unde-i locul,
Ce l-ai ales aicia.
O de ai vedea tu groapa mare
Un zid ce sta cu-nflacarare,
Si stingere nicicand nu are,
Sa ispraveasca focul.

Acolo vesnicia -i scrisa,
Cu jar si flacari rosii,
Pentru acei ce sant ca tine,
Indiferenti de a Lui venire
Nu vin la mantuire.

Macar azi de -ai intelege
Ce inseamna necredinta,
Ce roade piatra temeliei,
Si zidul statorniciei,
Si aduce neputinta.

Deci nu mai sta inchis pasind,
Spre neguri si himere,
Ca doar a cerului mister
S-a dezlegat pana mai ieri,
Si s-aratat ca vine.

Acum e clipa cand socoti
Ca poti a te intoarce,
La Dumnezeu sa vi char azi,
Sa nu iei totul in zadar,
Sa vi la El incoace.

Si Cel ce o data a batut
La poarta casei tale.
De ieri a fost un cersetor
De azi ai fost respingator,
Ai sa-l mai vezi pe viitor,
Pe tron cu osanale.

Ca Fiul Tatalui Ceresc
Ce mult a stat si a suferit.
A VRUT SA FI SI TU SALVAT,
De lume sa fi dezlegat
Si sus in ceruri ancorat
Cand vine in marire.
AMIN