Prea puţini . . . şi prea mulţi

Prea mulţi ispititori
Întind mâna la blidul cel curat
Şi mulţi din trădătorii
Lui Iuda cel spurcat:
Safire şi-Ananii, mânjiţi de argint.
Rahave şi Samsoni
Printre ai Tăi copii.
Puţini mai sunt ca Abel
S'aducă-n faţă-Ţi Doamne,
Din pârgul sfânt de-azimă,
Din holde şi din poame.
Puţini sunt ca Ilie
Ce stau în rugăciune;
Când ei se roagă Doamne,
Şi norul se supune.
Puţini mai sunt ca Iosif:
Neprihănit, curat,
Balsam în tinereţea-i
Chiar de e încercat.
Punţini mai sunt ca Pavel
Ce la porunca-Ţi sfântă,
Tu l-ai făcut din zgură
O harfă care-Ţi cântă;
Preasfântă vrednicia
Ce-o duce printre neamuri
Şi-mpodobeşte calea
De suflete şi lauri.
Puţini mai sunt Isuse,
Ce vor cu Tine-n Rai
Chiar dac'aici Sfânt Doamne,
Iubire Tu le dai . . .
Puţini mai sunt aicea
Pe Terra ce ai dat,
Să îşi dorească Doamne,
Să fie sfinţi, curaţi.