Prea departe suntem de Tine...

Suntem atât de departe de Tine,
Isuse scump din veșnicie!
Atât de departe de Împărăția Ta,
Cu pocăința ce o avem acuma.

Atât de departe este fiecare,
De Împărăția Ta ce-a mare,
Căci pocăința ce o trăim,
Pentru noi este un chin.

Nu prea vrem în dată,
Să ascultăm de Cuvântul ce dă viață!
Ne place mai degrabă,
Lumea ce ne înconjoară.

Atât de departe de Tine ne aflăm,
Căci parcă nu mai înțelegem,
De ce oare suntem atât de departe,
Când noi trebuie să fim aproape.

Unde păcatul ne-a adus,
Pe fiecare din noi acum!
Căci nu am vegheat Sfinte Tată,
Rezultatul îl vedem în viața noastră.

Trebuia să fi ascultat,
Atunci când Tu ne-ai învățat,
Căci prin neascultarea noastră,
Acuma suntem departe de a Ta casă.

Vedem fiecare,
Căci nu mai trăim Cuvântul ce dă salvare!
Vedem unde ne-a adus,
Neascultarea de Cuvânt.

Am ajuns să fim robi în dată,
Din nou în viața noastră,
La lumea care a venit,
Și peste noi s-a năpustit.

Când trebuia numai de cât,
Să fim liberi cum ai spus!
Astăzi păcatul ne apasă,
Și suntem robi în viața noastră.

Atât de departe am ajuns,
Căci nu te mai cunoaștem scump Isus,
Parcă încercăm și noi ceva,
Să facem ce spune Biblia.

Și fiindcă nu am ascultat,
Puterea ne-a lăsat ca niciodat'!
Nu mai putem înainta,
Acuma spre Împărăția Ta.

Tu însuși din cer vezi Doamne,
Prăpădul nostru ce-l mare,
Ce înseamnă să nu fi ascultat în viața noastră,
De Cuvântul ce dă viață.

În mânia Ta ce-a mare,
Tu te-ai supărat Doamne!
Căci poporul nu a ascultat,
Și de Tine s-a îndepărtat.

Ești drept în judecata ta,
Pe care o faci Tu acuma,
Căci poporul nu a ascultat,
Când Tu Doamne ai chemat.

Tu însuși vezi nenorocirea din țară,
Și păcatul care greu ne apasă!
O Dumnezeul nostru mare,
La cine să mai avem noi scăpare.

Când te chemăm pe Tine Tată,
Parcă Tu ascunzi a Ta față,
Când strigăm după ajutor în dată,
Cerul parcă este de piatră.

Merităm acum din partea Ta,
O pedeapsă și mai grea!
Căci poporul Tău a refuzat,
Când Tu Isuse ai chemat.

Dar Dumnezeule ce-l mare,
Adu-ți aminte din splendoare,
Căci ori cât ne-ai alunga,
Nu avem la cine să ne ducem acuma.

Vrem să venim la Tine degrabă,
Cu pocăință în a noastră viață!
Cu capul acoperit de cenușă înaintea Ta,
Căci am greșit mult acuma.

Adu-ți aminte de legământul ce l-am încheiat,
În apa botezului când am intrat,
Și nu lepăda poporul Tău,
Căci Tu ești Dumnezeu.

Nu ne putem îndreptați,
Am greșit și totuși suntem vi!
Încă suntem în viață,
Prin mila Ta cerească.

Poate dacă am veni,
Cu plansete ca niște copii,
Te-ai îndura degrabă,
De poporul Tău care încă te mai cheamă.

Adu-ți aminte și nu uita,
Întinde-ți mâna spre noi acuma!
Și nu nimici Sfinte Tată,
Moștenirea Ta cerească.

Recunoaștem căci am păcătuit,
Și toți înaintea Ta am greșit,
Dar adu-ți aminte și nu uita,
Căci suntem o mână de țărână acuma.

O mână de țărână păcătoasă,
Asta suntem în a Ta față!
Mai îndură-te și nu ne lăsa,
Ai ai milă de păcătoși acuma.

Amin