Potoleste mania

POTOLESTE MANIA


Mânia, citisem undeva,
Naşte dragoste perfectă.
Cândva, îmi spuse cineva,
Mânia-i neagră şi infectă.

În cartea Sfântă am citit:
"Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi"(Efeseni 4:26)
Un sfat urgent de împlinit,
De cei ce se vor mântuiţi.

Mânie-te pe-al tău eu,
Când stârnește supărare.
Fă voia Lui Dumnezeu,
Stinge focul când apare.

Citind în Biblie am găsit:
Mânia-i... vestitor al morţii.
Un rău ce trebuie potolit,
Chiar din puterea nopţii.

Înțeleptul potolește mânia,
Se mânie, dar nu păcătuiește.
Grabnic leapădă necurăția,
Cuvântul în totul împlinește.

Nu lăsa... s-apună soarele,
Peste mânia ce te-a prins.
Pune repede zăvoarele...
De mânie... să nu fi cuprins.

Nu te mânia în sufletul tău,
N-o ţine ca nebunul în sân.
Ferește-te... de tot ce e rău,
Dumnezeu să-ţi fie Stăpân.

Nu pizmui... pe cei ce-s răi,
Nu te lăsa ațâțat la mânie.
Ce-i ușuratici aprind văpăi,
Dezlănțuind un foc de urgie.

Mânia nu lucrează în tine,
Neprihănirea Lui Dumnezeu.
Leapădă răul, fă ce e bine,
Să fie mântuit sufletul tău.

Părăsește iuţimea, fii blând,
Îmbrățișează dragostea.
Şi pune-ți iubirea în gând,
Alungă iute supărarea.

Ascultă sfaturile... mustrarea...
Primeşte învățătura divină.
Păstrează bine... gustul ce-l dă sarea,
Fii înţelept... ca să fi fără vină.

Fii lumină cu raze iubitoare,
Atent cu ce spune Cuvântul.
O floare cu corola după Soare,
Păstrând intact legământul.
Amin!