Poeții Cerului

Partea I

Din negre zări ce-npotmolesc pământul,
Dinspre apusuri sumbre, a unui tărâm necunoscut,
Poeții Cerului pe vârfuri se ridică
Să împlinească acum ce n-au mai reușit de mult.

Și au pornit la drum, având chemarea Sfântă,
Distrug in calea lor tot cei păgân și păcătos,
Străbat păduri adânci și întunecate,
Aduc Lumina Lumii, vestind Cuvântul lui Cristos.

Trec peste veacuri dar las în urmă rodul,
Din cea sămânță care a fost cândva-ncolțită.
Au semănat Cuvântul ca să se coacă snopul,
Pentru Mireasa care la cer va fi răpită.

Dar iată Cel ce stă-mpotrivă, cum urlă măcinat de ură,
Răscoală forțele lui negre și le trimite-n calea lor.
Cum valul mării zbuciumate bate fără milă-n stânca dură ,
Tot astfel bate nemilos in ei, Diavolul cu-n glas răzbunător.

Și dinspre mările-nrăite, corăbii negre se apropie în zare.
Se văd prin ceața sumbră și obscură cum vin catargele tristeții,
Aduc în inimile lumii dezamăgire și-ntristare.
Îar noi Poeții Cerului dăm lumii Pâinea Vieții.

Vor trece vremuri de prigoană și vine veacul de apoi,
Și greu e drumul care duce spre casa cea promisă sus.
Vor trece și acestea toate, al Său Cuvânt va fi cu noi,
Și toți vom fi pe nori de Slavă cu Rege-al Regilor: Isus.

Partea II

va urma ...