Poemul trandafirului

Poemul trandafirului

Se zice de un poet mare
Că, într-o seară de april,
Zărind pe drum o cerșetoare,
I-a dăruit un trandafir.

Apoi, n-a mai cerșit femeia,
Întreaga lună-a lui april;
Din ce trăise-n vreme-aceea?
Poetu-a spus: „Din trandafir!”

Isus, Poetul cel mai mare,
Când te-auzi că-L rogi umil,
În primăveri, în înserare,
Te-a preschimbat în trandafir.

În lume, vei avea necazuri!
Să le răzbați, de ești copil
Al Grădinarului, din ceruri:
Vrei să trăiești ca trandafir?

Cu trandafirul din Saron
E-asemuită doar Mireasa,
Dar, se aude-n lume zvon,
Că ai așa dulce mireasma?

Sau, oamenii simt numai spini,
Când mâna-ntind să te apuce?
Dulceața cea de trandafir,
Ar vrea, din tine, s-o mănânce.

Vinul nou, aromat, divin,
Ar vrea, din tine, să-l deguste,
Ulei cu iz de trandafir-,
De ți-au strivit petala-curge!

Nu dispera, fiind deseori
Zdrobit și tescuit de lume,
Căci va veni Isus pe nori,
El e Lumina ce n-apune!

Te va trezi, te va-nflori,
Te va culege din pământuri,
În Raiul Lui te va sădi:
Să dai parfum ceresc, de-a pururi!

Eroii lăudați de Domnul,
Ce-au pribegit, în strai umil,
Ce-au fost închiși pentru credință,
Au viețuit din trandafir...

Amin!