Plânge ciobul rupt din vas...

Plânge ciobul rupt din vas...

Sufletu-n bucăți ți-ai frânt,
Împrăștiat e pe pământ.
Acolo, zac bucățele,
Acoperite-n durere.
Adună-le omule-n grabă!
Păcatul te-a împrăștiat iară,
Strălucirea ți-ai pierdut,
Omule, ce ai făcut?

Erai vasul șlefuit,
Minune pentru Dumnezeu și sfinți.
Cerurile le-ai luminat
Și-ale Edenului grădini.
Ai știut a ta menire:
Din pomul vieții a nu prinde.
Satana te-a înșelat:
Din rodul oprit ai mâncat.

Te-ai ascuns, ți-era rușine,
Pierdut-ai din strălucire.
Sfinții-n Rai au plâns atunci,
Dar și tu azi plângând urci.
Din Paradis alungat,
Pământul, vasul ți l-a spart,
Pe Dumnezeu L-ai supărat,
Adame, nu-ai ascultat.

Suntem cioburi împrăștiate,
Mădulare neadunate:
Tu și eu, prin pustiu plângând,
Iertare cerului cerând.
Din Adam suntem cu toți,
Păcatul ne-a rupt bucăți,
Nici acum nu reușim
Un trup, în biserică să fim.

Plâng cioburile prin dune:
N-are cine să le adune.
Trezește-te omule, azi,
Adună-ți ce-a mai rămas,
Pe făuritor să-L chemi,
Să-ți modeleze un nou vas.
Omule, adună-te iar,
Azi, cât încă-i al Său Har.

Domnul de Sus a privit...
L-a durut când ne-a văzut.
Ciob, cu ciob ne-a adunat,
Vasele noastre a prelucrat.
Pe cruce la Golgota,
Prin jerfa Fiului ne-a lăsat iertarea,
Picurul de sânge curs,
Al meu păcat și-al tău l-a șters.

Plânge ciobul rupt din vas,
După Paradisul pierdut...
Greul vieții l-a răpus,
Dar Tu, Doamne, nu l-ai uitat,
Privirea spre om Ți-ai întors,
Iar l-ai binecuvântat,
L-ai făcut întreg vas,
Pregătit de Cerul Înalt.

ALGHERO/30/07/2019