Plângând păcatul

Din nou păcatul îmi aduc, Isuse, azi la cruce,
Un singur strop măcar să sorb din harul sfânt și dulce,
Căzut în neputință sunt și parcă nu-i scăpare,
Luptând cu necredința-n duh, în harul Tău cel mare.

Mă văd pierdut adeseori, lovit de valul lumii,
Ce mă îmbie la păcat. Satan, tatăl minciunii,
Cu vraja lui mi-a amețit și cugetul, și mintea;
Adeseori m-a tot poftit: "Vino de gustă lintea!"

Vrea să-mi fure dreptul meu, de întâi născut,
Ca și cum eu niciodată, nu Te-am cunoscut,
Vrea să-mi scoată ochii mei, ce i-ai uns cu tină,
Ca să nu mai pot vedea fața Ta senină.

Să nu iubesc cum am iubit vorbind de Pâinea Vieții,
La cel sărac, care-i lipsit de harul frumuseții,
Isuse, vino azi din nou și iarăși mă salvează,
Și deșteptare să-mi aduci, să-mi fie mintea trează.

Mă luminează Duh prea Sfânt, să nu mă prindă noaptea,
Căci nu vreau rătăcind pierdut, să mă-ntâlnesc cu moartea,
Ci vreau din nou să prind avânt, aripi zburând spre slavă,
S-ajung la El, Nădejdea mea, Făptura mea cea dragă!

Aceasta este ruga mea, rugă spre Tine, Tată,
Căci la Golgota viața mea de Fiul mi-a fost dată,
Și plâng din nou- la Cruce-aduc regrete vinovate
Apoi, ca albul porumbel, pornesc spre libertate!

Amin.