Pilda fiului risipitor

Isus vorbea mai mult în pilde
Ca cei din jur să nu înțeleagă,
Doar cei ce au luat aminte
Cu interes, au început să vadă.

Într-o țară îndepărtată
A fost un om bogat, odată,
Ce avea doi fii, doar doi la număr,
Ce-l ajutau, umăr la umăr.

Dar într-o zi, al doilea fiu,
Scăldat în vinul răzvrătirii,
A spus: „Eu, tată, nu mai vreau să fiu
Un fiu... ci să am semnul stăpânirii.”

„Dă-mi dar acum ce-mi aparține,
Am să mă duc pe altă cale,
Căci vreau acolo, unde e mai bine,
Nu-mi place în curțile tale.”

Tatăl i-a dat,
A împărțit averea,
Și fiul cel mai mic s-a îndepărtat,
Iar tatălui rămasu-ia durerea.

Și-a mers fiul cel răzvrătit,
Tot ce avea a cheltuit în lume,
A dat toți banii, a păcătuit,
Și-a gustat din lucrurile așa-zis "bune".

Prieteni mulți, femei frumoase,
A risipit tot ce avea de preț,
Bucate dintre cele mai gustoase,
Iar tatălui i-a împărtășit dispreț.

O mare foamete porni în țară,
Dar el a cheltuit, fără să aibă vreun câștig.
A început să guste din viața cea amară,
Și fiului nu i-a rămas nimic.

Prietenii cu care-și cheltuise viața
Și cele mândre, dragi femei,
Ei, care i-au sorbit dulceața,
Au dispărut fără temei.

Ajunse fiul slujitor,
Străin și pribegit în țară,
Stăpân pe o turmă de porci, pe un ogor,
Sorbind din apa cea murdară.

Roșcove ar fi mâncat,
Mâncare pentru porci, sărmanul,
Dar nimeni lui nu i le-a dat,
Și a sorbit cu chin paharul.

Fiul risipitor s-a revenit în fire,
Scăldat în triste amintiri,
Și-a amintit de vinul care se ținea-n potire,
De acasă... și de multe fericiri.

„Ah, acum o să mă întorc acasă,
Căci tatăl meu este bogat,
Bogată este și-a argatilor lui masa,
Și o să-i cer să-i fiu și eu argat.”

Și s-a căit fiul risipitor,
Și s-a întors din nou acasă,
La tatăl lui, ce-l aștepta cu dor,
Cu mila și cu dragoste aleasă.

De rătăcești în lumea veninoasă,
Acum, și tu, de ești risipitor,
Vino, nu sta nepăsător,
Tatăl te așteaptă azi la masă!

O, scumpul meu prieten drag,
De ești pe calea răzvrătirii,
Să știi căci tatăl te așteaptă-n prag
Și are-n mâini semnul iubirii!

Tu care astăzi pribegești,
Tu, fiule, departe de-al tău tată,
Acum e timpul să te pocăiești,
Când încă tatăl te așteaptă!

Tu care risipești în lume
Nepusul har și multă-i binecuvântare,
În pofte, urăciuni și în păcat,
De te căiești, te va primi c-o-mbrățișare!

Nu aștepta să fii distrus,
Mâncarea pentru porci să-ți fie sățul,
Ci vino astăzi, vino la Isus,
Căci El, chiar azi, întinde brațul!

Nu-ți mai sădi nădejdea și credința
În prieteni și prietenii lumești,
Căci ele vor aduce chinul, suferința
Și-ai să regreți, de nu te pocăiești!

Aceasta este pilda unui fiu risipitor,
Ce s-a căit și a primit iertarea și iubirea.
De ești și tu un fiu răzvrătitor,
Întoarce-te
Și El, Isus, îți va da mântuirea!