Pergam - Sabia Cuvântului

Eu sunt Cuvântul, sabia cea tare,
Care străpunge noaptea de păcat;
Îți știu cetatea – tron de întinare,
Dar tu rămâi al Meu, neîntinat.

În mijlocul de idoli și mărire
Ai ridicat altarul Meu smerit;
Dar printre sfinți vin șoapte către fire
De îndoială, gustul otrăvit.

Balaam te pune iar la încercare,
Și-n templu se strecoară idoli muți;
Se schimbă harul sfânt în desfrânare,
Și sfinții dorm sub sfeșnice tăcuți.

De nu te-ntorci, voi face din rostire
O sabie ce-ți taie al tău drum;
Cuvântul Meu e foc și despărțire,
E judecată-n cer dar și acum.

Dar cel ce biruie primi-va hrană
Din mana sfântă, taina din vecii;
O piatră albă îi va fi coroană
Și-un nume nou în slavă va primi.

Dany Căpătan