Pentru blidul cu potroacă

Pentru blidul cu potroacă, de cucută și de linte,
Vrea Satan' să pierdem harul, ca Esau ieșit din minte;
Să ne vindem pentru-o ciobă dreptul de întâi născuţi,
Să trăim pentru mâncare, hrăniţi bine dar pierduţi.

Pentru bogăţii de spumă și treizeci de-arginți în mână,
Vine cel rău ca la Iuda și ispita și-o îngână,
Pe Isus Hristos să-L vindem, pe Cel sfânt şi preaiubit,
Şi din aur să ne facem un vițel nenorocit.

Pentru setea ce ne arde, am umplut fântâni cu apă,
Și ni-s mâinile rănite, și fântânile se crapă
Iar cel rău ne ia privirea de la Muntele cu har
Unde curge apa vieții din izvorul de cleștar.

Pentru o mândrie slută, când ne prididește somnul,
Ca și Petru, vrea Satana, să-L tăgăduim pe Domnul;
Lângă focul de cărbune să ne-atragă-ncetinel,
Și când alții râd de Domnul să ne ruşinăm de El.

Pentru dragostea de lume și plăcerea otrăvită,
Ca pe Dima ne momește necuratul în ispită;
Ca să stăm lângă vitrina plină cu deşertăciuni,
Ca să pierdem lupta vieţii, harul sfintelor minuni.

O, pentru nimic în lume, nici chiar pentru lumea toată,
Să nu-L părăsim pe Domnul, niciodată, niciodată.
Să rămânem în credinţă, să rămânem neclintiți,
Și vom fi o veșnicie cu Isus preafericiți!