Pe drumul spre Emaus

Pe drumul ce cobora din Ierusalim cetate,
Ce ducea înspre Emaus, un sătuc îndepărtat,
Coborau doi oameni triști cu boccelele în spate
Ce vorbeau despre Isus c-a murit și-a înviat.

Iar în urma lor treptat s-a apropiat Isus
Ce mergea pe-același drum cu pași repezi și vioi
Și cu vocea Sa cea blândă, El i-a întrebat supus:
-Ce vorbe mai sunt acestea ce le spuneți între voi?

-Păi, nu știm cum să începem, noi suntem doi ucenici.
Din Ierusalim venim tocmai sus de la cetate,
Multe s-au mai întâmplat, dar ești singurul de-aici
Ce n-a auzit nimic și nu le cunoști pe toate?

N-ai auzit de Isus cel născut în Nazaret?
Un om blând și iubitor ce știa ca să vorbească,
Să explice tuturor, un adevărat profet
Plin de fapte și putere ce știa să profețească.

Preoții cei mai de seamă, cărturarii, tot poporul,
L-au trimis la moarte crudă pe acest proroc model,
Noi trăgeam nădejde vie că El e Izbăvitorul
Ce va scoate din robie pe poporul Israel.

Ba încă niște femei au plecat de dimineață
La mormântul lui Isus, cu miresme și cu flori,
Trupul nu i L-au găsit, li s-a spus că e în viață,
C-au văzut cu ochii lor o vedenie de îngeri.

-O, nepricepuți zăbavnici și cu inima împietrită!
Când oare o să mai credeți ceea ce-au vestit prorocii?
Că Hristosul trebuia ca să sufere ocara,
Să ajungă sus în cer, tocmai sus în slava Sa.

Și atunci le-a tâlcuit din Scripturi. Despre Moise,
Despre Avram și patriarhi, despre David, Daniel,
Despre Amos, Ieremia. Despre toți Prorocii spuse,
Povestind ce era scris cu privire către El.

Și mergând încet pe drum, cerul se întunecase,
Soarele intrase-n nori în culcușul său cel dulce
Iar Isus cu vorba moale celor doi frumos le zise:
-Eu vă las acum în pace, că pe drumul meu M-oi duce.

-Nu! Nici nu vrem să auzim, Tu nu vezi că este seară?
Unde vrei să mergi pe cale, că este periculos?
Ziua a trecut aproape, lumea merge la culcare
Haide vin’ la noi acasă, Te rugăm așa frumos!

O lumină albă, caldă și miresme îmbietoare,
Mâncărica aburindă aștepta pe masa întinsă,
El, cu pâinea în mâna dreaptă spuse-o binecuvântare,
Frânse pâinea și le-a dat-o ca să stea apoi la masă.

Și-ntr-o clipă într-o clipeală, cât ai bate un pic din pleoapă
Dispăru ca prin minune chiar prin zidul de chirpici
-Oare cum a dispărut că era lângă Cleopa?
Nu se poate să dispară căci era cu noi, aici!

Și atunci ca prin minune, ochii larg li s-au deschis
-Era El, Isus Hristos, cum de n-am putut vedea?
El vorbea despre Scripturi, despre tot ce era scris
Ne vorbea așa de bine, ce frumos ne explica!

Și-au decis să se ridice, la Ierusalim să meargă,
Fraților să povestească tot ceea ce au văzut
Cum Isus a fost cu ei toată seara asta întreagă
Și apoi ca prin minune, dintr-o dată a dispărut.

Dar acum vă spun și eu: - Oameni buni deschideți ochii!
Isus este viu, trăiește! Luați Scriptura și citiți!
Hai veniți astăzi la Domnul și deschideți ochii minții
Nu așteptați ziua de mâine, astăzi să vă pocăiți!

Amin!
23.09. 2025