Pe calea vieţii noastre întâlnim...

Pe calea vieţii noastre întâlnim...


Pe calea vieţii noastre întâlnim...
Oameni diverşi, ce viaţa şi-o trăiesc...
Privind la ei, noi observăm, gândim,
Şi ne mirăm cum rostu-şi chibzuiesc...

Sunt unii credincioşi şi plini de teamă,
Pe Domnu-L socotesc cârmaciul lor.
Ei ştiu că odată or să deie seamă...
La ceruri se gândesc, cu drag şi dor.

Ei totul fac şi dreg plini de dreptate
Căci Domnul lor aşa i-a învăţat.
Urăsc pe cei care fac strâmbătate,
Nu sunt corecţi, de Domnul au uitat.

Iar alţii, n-au habar de Dumnezeu,
N-au teamă şi ruşine, nicidecum...
În inimă ei ţes doar ce e rău
Şi merg nepăsători pe-al morţii drum.

Ei cred mereu că tot li se cuvine
Şi nu contează cum obţin ce vor...
N-au suflet, nu au teamă, nici ruşine
Şi vor mereu chiar ce nu e al lor.

Spre cei ce-s temători ca să privim,
Exemplu să ne fie de urmat,
Şi în credinţă, viaţa s-o trăim
Lângă al nostru Domn și Împărat!

Amin

Câmpia Turzii, 15 aprilie 2018