Patima banilor

Patima pentru bani

Patima banilor demult este:
Rădăcina tuturor relelor.
Domnul ne-o spune-n versete,
Prin trista poveste-a trădărilor.

Mica din Efraim i-a furat
Mamei lui, banii, i-a tăinuit,
Dar auzind c-a blestemat,
Păcatul și-a mărturisit.

Apoi, au făurit un idol
Din argintul deja damnat,
Ca și din aurul lui Israel:
Un zeu-taur a fost turnat.

Apoi poporul, de fapt, s-a-nchinat
La idolul- fiu al podoabelor,
Dar, oficial au decretat:
Serbare pentru Domnul Domnilor.

(Crăciunul ideal e pomenirea
Venirii-n lume, a Mântuitorului,
Dar, pentru cei mulți e-ntâlnirea
Familiei la umbra bradului.)

Evreii cântau imn fărădelegii,
Slăvind un fals zeu al Ieșirii,
Iar Moise spărgea tablele legii
De stâncă-n ziua răzvrătirii.

Când legea Israel a împlinit,
Podoabele de-aur și-au îngropat,
Pe Domnul Viu L-au preamărit,
Din toată inima s-au închinat.

Ghehazi, ucenic lui Elisei,
(Văzând că Naaman e vindecat
Fără plată), i-a vrut talanții lui,
Prin bogății, lepră a căpătat!

Toţi ucenicii L-au părăsit,
Simon întreit s-a lepădat,
Unul singur pe bani L-a tocmit:
Iuda, pentru arginţi L-a trădat.

Iată, Cristos i-a primit înapoi
Pe unsprezece i-a spălat și iertat,
Le-a șters vina de anti-eroi,
Instinctul de fugă, El ni l-a dat.

Unul singur, nebun, s-a spânzurat:
Iscarioteanul, fiul pierzării,
N-a mers la cruce să fie iertat,
Deşi lepădase banii trădării.

S-a spovedit prea târziu, şi-n zadar
Preoţilor deicizi şi tirani,
Nu credea în salvarea prin har,
S-a pierdut din iubirea de bani.

Şi-ar fi iertat Isus şi trădătorul,
Ca pe călăi și pe tâlharul „bun”?
Pilat a condamnat chiar Adevărul,
Spălându-și mâinile-a ajuns nebun!

„Vai, cum s-a înnegrit aurul!”
Profetul Ieremia a strigat,
Bogăția lumii îi e blestemul,
În gunoi, arginții s-au schimbat!

Dar cei ce nu au patima de bani,
Dorind numai argintul pocăinței,
Și-ncearcă să adune, printre ani,
Din ploi și Soare, aurul credinței,

Prin porțile vii, de mărgăritar,
Vom păși în cetatea de aur,
Vom domni peste ce-am dat în dar:
Răsplata e eternul tezaur!

Să fim darnici cu bogății nedrepte,
Să câștigăm ce nu se poate pierde!
Smeriți, s-avem nevoi modeste,
Fiind, pe pământ, copacul verde!

În rai, gusta-vom din Pomul Vieții,
Din seva-i: Elixirul tinereții!

Amin!