Parabolă

PARABOLĂ
Te-ai sculat de dimineață și pe față te-ai spălat
Și apoi, în fuga mare, o rugă ai înălțat,
Să deschizi televizorul te-ai grăbit, nu ai uitat
Că începe chiar Ben zece sau alt desen animat.
La ușa ta, ușor bate și așteaptă să-l primești,
Vrea să vină azi la tine, vrea ca tu să-l găzduiești:
"-O, Isuse, Tu la mine, cât mă bucur, șezi și stai...
Cât mă uit eu la desene, m-am gândit, mai bine, hai,
Al meu frate te așteaptă, poate nu e ocupat,
Te duc până la a sa ușă, intră, vezi, eu am plecat."
Bate Isus, cu întristare, la ușa fratelui mare
Și așteaptă ca să intre, dar n-aude să-l invite.
Și pe hol, în grabă, trece mama, care vrea să plece:
"-O, Isuse, ai venit și eu nu m-am pregătit,
Mâine-i ziua de sabat și treburile n-am gătat,
Hai în camera cea bună că acolo-i curat lună,
Stai comod si mai așteaptă, să termin și a mea treabă."
Și ușor s-a depărtat și pe soț l-a îndemnat:
"-Du-te, dragă, la Isus, e în camera de sus."
Dar soțul e ocupat cu un meci interesant.
Ușor, ziua a trecut și seara s-a așternut,
Cu toții s-au adunat că începe un nou sabat,
Și cu bucurie mare au plecat spre adunare,
Să le spună tuturor despre oaspetele lor.
Și în ziua de sabat multe imnuri au cântat
Și atunci când s-au rugat, mulțumire au înălțat
Că Isus i-a vizitat; soarele-i la asfințit,
Sabatul e la sfârșit și o rugă la plecare, înălțăm în adunare,
Apoi, tot în graba mare, ne îndreptăm fiecare,
C-avem treabă; doar Isus stă în camera de sus
Și-i așteaptă cu răbdare, ca să vină fiecare
Și împreună ca să stea și în dar El să le dea
Pacea Sa și mântuirea.
Emilia Dinescu